Grădinisme

Dimineaţa, pe la 7.30, eu bucuroasă: hai, Eli, că mergem la grădiniţă!

Ea se întoarce pe partea cealaltă: măi, mai stau aşa oleacă, să-mi treacă supărarea!

Povestiri laconice sau pe-ndelete despre grădiniţă:

au jucat trenuleţul, iar doamna educatoare Doina făcea exchibiţii

au jucat Schimbă locul, iar spre seară îi cânta lui Andrei:

Noroc, noroc, treci la loc!

 au numărat până la 5,

şi eu am ştiut, uite..

şi-şi numără repede degetele de la o mână

au făcut o ciupercuţă din plastilină, i-am zis să mă înveţe şi pe mine să fac una acasă,

dar tu nu ştii? n-ai fost la grădiniţă când erai mică?

au desenat linii de la dreapta la stânga, uite-aşa, şi vâj, vâj, cu mâna în aer, îmi arată cum trage ea liniile

au pictat ce-au vrut ei, iar ea a pictat un peşte

- îţi plac băieţii de la grădiniţă?

- da, îmi place de băieţelul cu papucei albaştri; îl cheamă Ştefan sau Matei, nu ştiu...

băieţeii din grupa ei sunt ca nişte pitici

Giani s-a băgat în coşul de gunoi, zicea că acolo e căsuţa lui, ha, dar doamna l-a pus din nou pe scăunel...

în prima zi au cântat un cântecel Grădiniţa mea, şi ea nu-l ştia

ea e mijlocie, pentru că stă în grupa mijlocie

va urma...

mai multe grădinisme găsiţi
aici
enjoy!

Când

a trecut,

de la mic ghemotoc rotunjit în braţele mele...la trup lunguieţ, năzdrăvan, elfian, pus pe râs şi pe joacă?

E sora cea mare, grijulie, cu mirări, vorbării, alintări, întrebări.

Ţopăieli şi rotiri,

aplecat, alergat, dezmierdat:

- Sunt o balerină, Andrei, ştii?

Indoor Sport

La grupa mijlocie, ora de sport se face înăuntru, păcat de toamna asta frumoasă, cu soare blând şi foşnet.

 Aş scoate toţi copilaşii pe dealuri, să facem acolo o horă, să culegem măceşe, roşu de făcut colier, să ne rostogolim, să ne ascundem printre copaci, să ridicăm sus, sus un zmeu uriaş...să...,

dar n-am cum,

când plecăm spre pădure, văd cum unii copii rămân în faţa blocului plictisiţi, obsiţi, prea posaci pentru vârsta lor, i-aş sui în maşina noastră şi să mergem la un lac, într-o poiană, oriunde...

Sunt seri arămii de septembrie, păcat să se piardă...

E atâta viaţă şi frumos peste tot, că nu e bine să fii singur, ca o umbră uitată.
Să te aduni, să te întâlneşti, să te întregeşti, ca o familie, ca o prietenie, ca o entitate împreunăpetrecătoare a zilelor.

Rost(ogol)

de castane,

gândăcei cu desene,

frunze-fluturi galbeni, zburători şi sfârşit de răpciune, cald, fără ploi, dar c-o tuse uşoară de ied cucuiat, alintat.

 Împărţiri, adunări, aşezări de conuri, mirosuri de galben uscat, arămiu lucios, ieşit din găoace.

E-o toamnă frumoasă şi lungă, iar între noi...inimi din frunze şi joacă.

Omizi pe asfalt, câmpuri de flori de castan. Simetric, aliniat, şerpuit, spiralat de mânuţe mici şi vesele.

Pui mic, mult iubit, cu somn de amiază.

  Iubesc tot ce avem...
şi mai presus,

că ne avem...!

Smile

Andrei ZÂMBEŞTE.

Cu gura larg deschisă, vesel, dând din mâini şi din picioare, sau jmechereşte, în colţul gurii, sau sfios, cu buzele strânse...oricând ne vede ne arată gingiile fără dinţişori şi râde la(cu) noi.

Zi frumoasă

cu leagăn în vânt de toamnă, papucei roz, năzdrăvani,

şi plimbări, alintări, ţopăieli prin grădini adormitoare, mirositoare.

Biscuiţi sub umbrar şi zâmbete.

Sora Cecilia, poveşti despre visuri, misiune caldă pentru copilaşii din sat, grădiniţă şi braţe deschise.

Ar vrea mult mai multe, dar n-o lasă birocraţia.

Mesteceni verticali, orizontali, alb împletit cu negru, ganduri bune, gânduri ne-bune...

hoţi de struguri şi gutui lăsate să prindă galben, până vom reveni...

 portocaliu agăţat, unduit, deasupra ochişorilor mici,

 fluturi, vrăbii, copii vorbăreţi, joc şi senin

zi frumoasă, cu prieteni ce ne-au întâmpinat potrivit sufletului lor, cald şi bun...

 De revăzut, de reîntâlnit!

Plimbări

Balerine prin pădure, cu râsete-ecouri,

A, E, I, O, U....

amiază la pas, de mână, piept lângă piept,

căldură,

dulce fruct, negru, zemos, clipoceli de râu subţire peste pietre, printre crengi.

Copaci cu picioruşele învelite în păturică de muşchi verde, rădăcini ca o scară spre josul pădurii...

poze făcute de mânuţe mici, vaci tolănite la umbră, scorburi uriaşe, scoarţă curbată de vreme, cai albi, liniştiţi...

ca în grădină de pace, Ghetsimani, cu măceşi coloraţi blând, în loc de măslini,

iar noi...umbre peste pământ, acest Pământ binevoitor şi frumos.

şi

cât aş vrea

să nu se mai termine!

Prânz mănăstiresc

cu miros de pădure,

cu pâine la cuptor, linişte de amiază, vrăbii în cerdac, cald şi clopote.

 mulţumim pentru masă!