The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

o săptămână

de interior
după amiezile ne-am jucat, am pictat dovleci, am mâncat dovleci pudrați cu scorțișoară și-nveliți în foi de plăcintă, le-am făcut zânelor un castel cu etaj, iar pe Andrei l-am făcut pui de bufniță,
ne-am jucat cu literele, le-am scris, le-am citit, silabisit, am desenat liniștite mandale cu nori sau cu sori, și ne-am făcut portrete de toamnă, cu ochi din semințe de caprifoi,
serile mergeam în vagoanele cutii de la Bacău la Mangalia, cu oprire la linia 3, pe holul apartamentului nostru, unde coborau doi pasageri hliziți și urcau alți aceiași pasageri
 

de exterior
Eliza a fost la grădiniță, Andrei o lua la prânz vorbind tare pe-acolo și cotrobăind prin dulăpioarele copiilor,
diminețile-au fost dese de ceață albă, încâlcită, ca un somn de copil care nu prea vrea să se trezească,
 serile cu cerul sticlos - numai bun de numărat stelele mari și aproape
eu am fost la două ateliere, cu oameni frumoși, de-am vorbit despre stima de sine și despre stilurile parentale, al meu democratic,
iar
mesteacănul din grădină ni s-a scuturat aproape tot în balcon
 
 
din interiorul mai de interior
un prieten mă roagă să fac parte dintr-un proiect al bunului simț, și, se prea poate, ca în unele seri să citesc bucuroasă povești copilașilor, asta ca să uit că Italia mea a rămas atât de departe...
 
mă simt onorată, fericită, încet-încet regăsită, în cafeaua mea de dimineață fierbinte, aromată, vindecătoare

 

Un comentariu :