pervaz de iarnă

 

sunt viteazul din poveste cu platoșă, cu pletele-n vânt, copiii sunt răciți, au febră și-s mârâiți din orice, încerc să-i împac cum pot, să mă lupt cu balaurii, pictăm, colorăm, facem cai din aluat, vopsim brazi din plastic, jucăm X și O pe nenumărate foi, bem sirop de patlagină și ne uităm la desene animate toți într-un pat

 

citesc Nina Berberova, aș vrea să fiu uneori la o seară de poezie, încălzind-mă lângă un samovar, cu prietenii, aș vrea să ajung la o esență a simplității în toate, să mă scutur de tot ce-i în plus în mine, pe lângă mine, Eliza a visat urât și-a plâns spre dimineață cuibărindu-se-n perna mea, era cât pe ce să cad într-o apă mare, mare, cred că de la jocul ei de pe calculator în care traversează o apă sărind pe niște bușteni, Andrei e mereu cu mâna în gură, el nu știe că-i ies alți dinți, și se supără, iar soarele n-a mai apărut de câteva zile întregi

 

trăim bucuroși, morocănoși, amețiți, obosiți, fericiți, amestecat împreună, cu renii țopăindu-ne pe la fereastră

 

și e bine!