exerciţii de răbdare sau mandale

10 ianuarie 

Eliza e mai bună cu Andrei, îi e teamă că se supără doamne-doamne pe ea, ei îi place de doamne-doamne şi de îngeraşi şi de planete şi de nori, crede că toate-s acolo sus, împreună, şi o să ajungă la ele c-o rachetă

aşa că-l lasă să se joace cu laptopul ei, să apese pe tastatura lui roz pănă ajung să cunosc toate muzicile dinăuntru, apoi îi dă ursuleţii, cărţile, cuburile, dar nu girafele, ălea nuu

dar e bine, eu încep să devin expert în manageriat doi copii toată ziua acasă pe timp de iarnă, aştept medalii,   dar la al treilea...mă mai gândesc...aseară tataie îmi zicea glumind: cât îl aşteptam pe frăţior, am pus două berze (bibelouri) lângă fotografia Elizei de pe raft, dacă a venit Andrei, le-am înlocuit, am pus două balerine,
aşa să rămână, să nu le mai schimbi, tataie, te rog, nu pentru un timp...sau dă berzele ălea mai departe, în familie!

suntem pe drumul cel bun, facem exerciţii de răbdare, mozaic, numele ei lipit cu hârtie colorată, de pus pe uşă, să se ştie că acolo e camera lor, dar să scriem numai Eliza acum, da? o să scriem şi Andrei când o să fie el mai mare...

 mama, eu ştiu ce-am făcut din cuburile ăstea mici, o mandalală, nu?

draga mea!

sătucul vesel

din cutii

 faci un sătuc al spiriduşilor

  şi tragi chiulul de la grădiniţă ca să te joci acolo

Cât?

Cât Andrei doarme şi cât ne miaună mâţele pe la geam, se şi face un castel din carton.

Abia aştept să vină Eliza de la grădiniţă.

For you, Your Highness!

Cât costă zâmbetul unui copil?

Fair play

pe bucăţi de carton se fac jocuri

• Cine ajunge primul la steluţă

un balon te duce mai sus, o scară te întoarce înapoi, un căţel te fugăreşte 3 pătrăţele...

sau  

• Fii vesel!

dacă pici cu pionul pe o faţă veselă, trebuie să îndeplineşti o poruncă: zi o poveste, numără până la 10, fă ca pisica, eşti un cocoş, mergi în patru labe, dă câte un pupic fiecăruia, şi altele inventate şi colorate de ea...

  

e deliciul serilor noastre, doar că trebuie să mai lucrăm la fair playul Elizei care ne cam trişează ca să ajungă prima

 

sarcina cu pupicul e prefera noastră

morning fun

bună dimineaţa!

s-a trezit mustaţa

şi s-a dus la piaţă

să cumpere verdeaţă

- şi cum s-a trezit? s-a dat aşa jos de pe faţă?

 şi cum a mers la piaţă, are picioruşe?...

şi ce verdeaţă cumpără?...

azi n-a vrut la grădiniţă, ne-am mustăcit, 

adică ea era un rege, eu un vrăjitor şi Andrei un boier de pe Calea Mogoşoaiei

I love our mornings!

Rest-uri, my rest time

din resturi de fetru i-am făcut un joc de spus poveşti, e moale şi numai bun pentru mâini micuţe

 ea alcătuieşte imaginea 

şi împreună alcătuim şi povestea, 

cu pisici, fetiţe, bufniţe, nori albi, nori albaştri, ploaie, melci...

ştiaţi că melcul se sperie de bufniţe şi se bagă în casă...iar înăuntru îl fugăreşte un motan...noroc de fetiţă, că-l bagă în buzunar

- mama, ia să faci un buzunar la rochiţa asta roşie!


o să-i fac,
acolo mi-aş ascunde şi eu toate amintirile noastre, să nu se piardă...

feţe vesele

de asta avem nevoie

 le-am luat de aici 

şi ne-am distrat cu ele

Eliza le-a dat şi nume

 iar Andrei a primit 

teatru de păpuşi pentru bebeluşi,

aşa suna afişul ei...

sperietoare de frig

de agăţat pe la geamuri

dintr-un umeraş vechi, de ne(aruncat), se face o faţă veselă de dovlecel

 

Pervazul Elizei

Eliza vrea să facem activităţi de toamnă şi să le punem la geam, să le vadă tata când vine acasă

poftim, my dear!

primul craft, copăcel uşurel de toamnă!

Apoi îl cheamă pe Andrei să-i vadă expoziţia.

Happy Broadcasting

Din două bucăţi de polistiren de pe la cutiile de jucării se montează un televizor.

Se face un design în funcţie de vechimea modelului. Eu am făcut un Snagov din copilăria mea, la care butoanele erau ţintuite cu beţe de chibrituri.

Şi...voila!

Televiziune proprie cu desene animate nonviolente şi la comandă.

Eliza a fost încântată de actori.

Povestea de azi e cu prinţese, piraţi care vor să răpească prinţesele, şi prinţi curajoşi care vin cu o caleaşcă şi salvează prinţesa.

Eliza i-a aplaudat, a strigat să vină prinţul, şi a fost bucuroasă de sfârşit.

 Şi au tăit feiciţi până la adânci bătâneţi...

mi-a zis la urmă, aşa cum ştie ea de la poveştile lui Lucian.

În căsuţa

de sub masă...

avea casă un pitic,

vine mama şi-l întreabă

pot să stau şi eu un pic?