exerciţii de răbdare sau mandale

10 ianuarie 

Eliza e mai bună cu Andrei, îi e teamă că se supără doamne-doamne pe ea, ei îi place de doamne-doamne şi de îngeraşi şi de planete şi de nori, crede că toate-s acolo sus, împreună, şi o să ajungă la ele c-o rachetă

aşa că-l lasă să se joace cu laptopul ei, să apese pe tastatura lui roz pănă ajung să cunosc toate muzicile dinăuntru, apoi îi dă ursuleţii, cărţile, cuburile, dar nu girafele, ălea nuu

dar e bine, eu încep să devin expert în manageriat doi copii toată ziua acasă pe timp de iarnă, aştept medalii,   dar la al treilea...mă mai gândesc...aseară tataie îmi zicea glumind: cât îl aşteptam pe frăţior, am pus două berze (bibelouri) lângă fotografia Elizei de pe raft, dacă a venit Andrei, le-am înlocuit, am pus două balerine,
aşa să rămână, să nu le mai schimbi, tataie, te rog, nu pentru un timp...sau dă berzele ălea mai departe, în familie!

suntem pe drumul cel bun, facem exerciţii de răbdare, mozaic, numele ei lipit cu hârtie colorată, de pus pe uşă, să se ştie că acolo e camera lor, dar să scriem numai Eliza acum, da? o să scriem şi Andrei când o să fie el mai mare...

 mama, eu ştiu ce-am făcut din cuburile ăstea mici, o mandalală, nu?

draga mea!