Am iesit sa ne incalzim la soarele indraznet de martie.
Am ajuns pana la manastirea Nechit de langa Piatra Neamt. Peisaj de tihna. Aer cu miros de copaci proaspat taiati, de zapada si de paraie dezghetate. Inauntru calugarii stergeau icoanele si asezau flori, sfantul Spiridon statea intr-un colt, cuminte si pictat in culori aprinse. Eliza a conversat cu el, apoi a topait pe urma apei scursa de la stresinile acoperisului pana hat-devale, la ferma de struti. Dupa un timp, muncitorii de la manastire n-au mai bocanit, au plecat la masa poate, se auzea doar raul Nechit fugind printre brazi.
Am alergat…ne-am strigat unii pe altii, am ras, in fata noastra se scuturau copacii de zapada, in spatele nostru sfintii din icoane au ramas sa fie stersi de maini cuvioase. Noi am mancat fructe in aerul proaspat. Eliza avea bujori in obraz. Cativa padurari se intrebau ce urme erau inghetate pe zapada, ziceau ca sunt de cerb. Cerbi n-am vazut, in schimb am zarit un iepure de camp. A traversat galopand campul din fata noastra. Cine stie spre ce groapa magica se ducea.
Am terminat Crestetul ghetarului de Constanta Buzea. Un jurnal liric, duios. “Cand esti fericit, nu schimba locul, nici stelele ocrotitoare sub care te-a asezat bunul Dumnezeu”, spunea autoarea. Asa sa fie!
Am ajuns pana la manastirea Nechit de langa Piatra Neamt. Peisaj de tihna. Aer cu miros de copaci proaspat taiati, de zapada si de paraie dezghetate. Inauntru calugarii stergeau icoanele si asezau flori, sfantul Spiridon statea intr-un colt, cuminte si pictat in culori aprinse. Eliza a conversat cu el, apoi a topait pe urma apei scursa de la stresinile acoperisului pana hat-devale, la ferma de struti. Dupa un timp, muncitorii de la manastire n-au mai bocanit, au plecat la masa poate, se auzea doar raul Nechit fugind printre brazi.
Am alergat…ne-am strigat unii pe altii, am ras, in fata noastra se scuturau copacii de zapada, in spatele nostru sfintii din icoane au ramas sa fie stersi de maini cuvioase. Noi am mancat fructe in aerul proaspat. Eliza avea bujori in obraz. Cativa padurari se intrebau ce urme erau inghetate pe zapada, ziceau ca sunt de cerb. Cerbi n-am vazut, in schimb am zarit un iepure de camp. A traversat galopand campul din fata noastra. Cine stie spre ce groapa magica se ducea.
Am terminat Crestetul ghetarului de Constanta Buzea. Un jurnal liric, duios. “Cand esti fericit, nu schimba locul, nici stelele ocrotitoare sub care te-a asezat bunul Dumnezeu”, spunea autoarea. Asa sa fie!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu