Outdoor Christmas (Fulgi în gene)

fulgi în gene-

coţofene,

urşi în sănii

şi mătănii

prin zăpadă

să ne tragă

blânda iarnă

moldoveană

Outdoor Christmas (Căpriţe)

În primele zile de Crăciun, şi-a pus cizmele şi-a sărit prin toate băltoacele din parc ca o căpriţă bucuroasă.

Apoi am văzut mascaţii şi caprele colorate, şi a povestit tuturor cum erau îmbrăcate cu clopoţei şi cu toate, toate culorile.

Camere inundate

de luminiţe şi vorbuliţe...

Trăiesc într-o lume cu diminutive şi chicoteli, lenevim respectabil lângă brad sau sub brad.

Îmi place să citesc mesajele de pe telefon. De Crăciun sunt frumoase, pentru că toate se termină aşa: cu drag,  familia....

Măcar de sărbători vorbim şi ne comportăm ca o singură entitate caldă, ca o Familie.

Să fim feiricţi!

Ea are un orăşel întreg întins pe câteva hectare de covor lăţos. Fiecare omuleţ merge în vizită pe la ceilalţi. Cel mai mult stau la fermă, după care, în şir indian, vizitează bradul.

Azi, la plimbarea de prânz, am numărat cai albi pe cer. Aveau coama în vânt şi nechezau.

Tati ne cântă colinde la pianul primit de la Moş Crăciun. Eliza îi ţine isonul şi mai apasă pe clape stricând ritmul. Cântă Hava nagila şi sunt bucuroşi.

Eu sunt cu ei şi asta e tot ce contează...

A venit

deşi s-a uitat la el printre degete. Nu i-a cântat şi nu i-a spus nicio poezie. I-a dat o bomboană de departe, să n-o atingă. Poate la anu va fi mai sociabilă cu moşu.

În seara asta a primit mulţi colindători, în timp ce ei colindau, ea se bâţâia la uşă în stil breakdance.

 Avem Ajun frumos. Anul viitor va fi mai plin.

Oare vine?

Zilele noastre de iarnă

  

Ştie că trebuie să vină Moş Crăciun, aşa că i-a desenat doi oameni de zăpadă. Şi mi-a promis c-o să-i cânte Domn, Domn...şi-o să spună şi o poezie.

Stă numai pe lângă brad, îl ia in braţe şi-l îmbrăţişează. De atâta dragoste pentru brăduţul ei, are ochişorii verzi, verzi. Nu mai sunt albaştri ca în dimineţile de vară.

Turuie de toate şi e numai o alergătură prin casă. Ştie rostul fiecărei păpuşi, nu cumva să o iau de la locul ei. Mi-a zis că o să-i dea şi lui A. o jucărie doar puţin, puţin. Îi dă un ursuleţ.

E un început bun.

Aşteaptă colindătorii să le dea bomboane.

Decembrie

E solstiţiul de iarnă.

Citim învelite în pături groase.

Visăm un drum la polul nord, o expeditie uriaşă, fantastică.

Eliza ascultă tot ce-i povestesc, şi crede în oamenii de zăpadă cu suflet mare şi în renii care tropăie de se aude până la celălalt pol.

Favorite

Mai nou, colecţia ei favorită este cea de ponei. Poneii merg peste tot cu Eliza, la masă, în pat, la baie, vorbeşte cu ei, le spune poveşti, îi ceartă, le face castele din cuburi...

Le-a inventat şi nume. Îi cheamă: Ben, Bun, Pin, Ban, Papadiu, Punandi.

Nu aveam aşa idei pentru nume de cai.

Avem si globuri favorite...

 

E bine

Eliza îmi desenează crocodili şi fetiţe iepuraş cu ochelari şi bujori. Miroase a brad şi e bine. La şcoală copiii ne-au colindat frumos. A. creşte şi eu obosesc repede. I-am făcut fetei o păpuşă nouă. Aş vrea parcă să mai am o fetiţă.

Aseară am stat toţi trei sub brad şi Eliza ne număra, plăcerea ei să numere tot ce vede, mai ales pe noi când suntem împreună.

Unu e Amalia, suioaia mea, doi mama, trei eu, patru tata.

Suntem patru.

Bradul ei

e mic şi rotund.

Numai potrivit pentru Eliza. Ajunge uşor la el să-l împodobească.

L-a mângâiat, s-a învârtit pe lângă el, s-a băgat sub el şi a fost tare emoţionată.

Pupici, pupici, pupici

A început!

Vin cadourile...

În Perugia e o fabrică mare de ciocolată, acolo se fac bomboane Baci cu răvaş.

Preferatele noastre.

ps. a se vedea foto...

 Mulţumim, Adi şi Simona!

Suflet mic

L-am văzut pe A.

Are căpuşorul rotund şi-o burtică rotundă, parcă e un omuleţ de zăpadă.

Plutea liniştit ca într-un glob cu ninsoare.

Afară e alb. Şi mi-e bine.

Te iubesc, suflet mic!

Iarnă

Ninge în Moldova foarte frumos. Am învăţat colinde şi am pictat felicitări cu brazi. Ne-am scos cărţile de iarnă, ea colecţia Picoti de Crăciun, eu Esenin.

Să ningă!

În curând mergem după brad.

Calendar de Crăciun 11, 12

Scriem scrisori de iarnă. Pe unele le-aş trimite fără adresă, undeva departe, unor suflete frumoase.

Ne-am pus ghirlande pe ferestre, Eliza m-a ajutat.

Mă întreabă de toate şi vrea să se joace doar cu mine. Îi spun că nu mai ştiu de-a ce să ne jucăm, atunci vin prietenii ei, păpuşile şi mă strigă. Îmi dă un spiriduş în mână şi incepe să vorbească cu el, iar spiriduşul trebuie să participe la joacă.

A. e cât un bob de strugure, creşte în fiecare secundă şi are pielea subţire cât o hârtie.



E ger şi parcă aş vrea să fac fapte mari, nici eu nu ştiu ce-aş mai vrea. Eliza e cuminte pe lângă mine şi asta mă ajută, mai ales când suntem singure acasă.

Aştept zile colorate de sărbătoare când vom fi împreună.

Pănă atunci, ascultăm colinde.

Suprapopulez

Am văzut un reportaj uimitor despre China, unde femeile sunt nevoite să-şi vândă fertilitatea, părinţii cu doi copii primesc amenzi mari, iar femeile însărcinate cu al doilea copil sunt băgate în închisori şi forţate să renuţe la sarcină.

Ce e dureros e faptul că ideea unui program de oprire a natalităţii a venit tocmai de la o femeie, mare biolog şi consilier pe la guvernul american.

Ştiam de mişcările ecologiste împotriva suprapopulării, nu ştiam că sunt atât de multe femei în cadrul acestor mişcări. Un film animat şi idiot, realizat tot de o femeie, arată că barza e pasărea războiului şi nu a liniştii, iar naşterea copiilor nu duce decât la haos, concurenţă şi distrugere a planetei.

Dacă trăiam în China, A. poate nu ar fi existat. Degeaba aş fi avut cireşi înfloriţi în plimbările mele, dacă aş fi avut teama că nu voi putea naşte al doilea copil. Floarea de cireş simbolizează frumuseţea feminităţii. Ce frumuseţe mai poate avea femeia dacă nu o are şi pe cea a naşterii?

Poate că premiul Nobel pentru pace a meritat să meargă în acea parte a lumii, în China, chiar dacă s-a oferit unui scaun gol, chinezul care-şi merită premiul este în închisoare şi multe asociaţii pentru drepturile omului încearcă să-l elibereze.

Poate că hormonii mei o iau razna şi sunt puţin euforică..., poate mă copleşeşte sentimentul maternităţii, la urma urmei, fiecare tânără face orice îşi doreşte în viaţă, nu neaparat să respecte tiparul mediocru: căsătorit, copii, schimbat pamperşi şi distrus globul pământesc.

Cred însă că e un mit prea discutat această suprapopulare şi că oamenii oricum se nasc şi mor de când e lumea şi e o frumuseţe în tot acest ciclu al bucuriei şi al durerii.

Cred că mai avem loc sub soare...

Cutia cu minuni

a ajuns la noi acasă.

Ce mesaj mai frumos poţi primi de sărbători decât acest imn:

 Slavă întru cei de sus,

 lui Dumnezeu,

şi pe pământ Pace,

 între oameni BUNĂVOIRE!

Mulţumim, Aurelia!

Vă îmbrăţişăm cu drag, şi poate ne vedem la vară, să adunăm scoici împreună.

Eu am dispozitii şi indispozitii, parcă sunt un dobermann, îmi miroase a orice, mănânc portocale de cred că

îmi va creşte părul oranj şi aştept Crăciunul.

Ce frumos e să ai prieteni!

Craft mood

De la Martha.

Sunt mai usor de facut decat un origami.

Calendar de Crăciun 7

Să scriem scrisoare pentru Moş Crăciun!

 Gânduri spre Laponia: am vrea un pian, cărţi, o căsuţă de jucărie şi multă bunătate şi răbdare.