Zilele noastre de iarnă

  

Ştie că trebuie să vină Moş Crăciun, aşa că i-a desenat doi oameni de zăpadă. Şi mi-a promis c-o să-i cânte Domn, Domn...şi-o să spună şi o poezie.

Stă numai pe lângă brad, îl ia in braţe şi-l îmbrăţişează. De atâta dragoste pentru brăduţul ei, are ochişorii verzi, verzi. Nu mai sunt albaştri ca în dimineţile de vară.

Turuie de toate şi e numai o alergătură prin casă. Ştie rostul fiecărei păpuşi, nu cumva să o iau de la locul ei. Mi-a zis că o să-i dea şi lui A. o jucărie doar puţin, puţin. Îi dă un ursuleţ.

E un început bun.

Aşteaptă colindătorii să le dea bomboane.