Suprapopulez

Am văzut un reportaj uimitor despre China, unde femeile sunt nevoite să-şi vândă fertilitatea, părinţii cu doi copii primesc amenzi mari, iar femeile însărcinate cu al doilea copil sunt băgate în închisori şi forţate să renuţe la sarcină.

Ce e dureros e faptul că ideea unui program de oprire a natalităţii a venit tocmai de la o femeie, mare biolog şi consilier pe la guvernul american.

Ştiam de mişcările ecologiste împotriva suprapopulării, nu ştiam că sunt atât de multe femei în cadrul acestor mişcări. Un film animat şi idiot, realizat tot de o femeie, arată că barza e pasărea războiului şi nu a liniştii, iar naşterea copiilor nu duce decât la haos, concurenţă şi distrugere a planetei.

Dacă trăiam în China, A. poate nu ar fi existat. Degeaba aş fi avut cireşi înfloriţi în plimbările mele, dacă aş fi avut teama că nu voi putea naşte al doilea copil. Floarea de cireş simbolizează frumuseţea feminităţii. Ce frumuseţe mai poate avea femeia dacă nu o are şi pe cea a naşterii?

Poate că premiul Nobel pentru pace a meritat să meargă în acea parte a lumii, în China, chiar dacă s-a oferit unui scaun gol, chinezul care-şi merită premiul este în închisoare şi multe asociaţii pentru drepturile omului încearcă să-l elibereze.

Poate că hormonii mei o iau razna şi sunt puţin euforică..., poate mă copleşeşte sentimentul maternităţii, la urma urmei, fiecare tânără face orice îşi doreşte în viaţă, nu neaparat să respecte tiparul mediocru: căsătorit, copii, schimbat pamperşi şi distrus globul pământesc.

Cred însă că e un mit prea discutat această suprapopulare şi că oamenii oricum se nasc şi mor de când e lumea şi e o frumuseţe în tot acest ciclu al bucuriei şi al durerii.

Cred că mai avem loc sub soare...