Scriem scrisori de iarnă. Pe unele le-aş trimite fără adresă, undeva departe, unor suflete frumoase.
Ne-am pus ghirlande pe ferestre, Eliza m-a ajutat.
Mă întreabă de toate şi vrea să se joace doar cu mine. Îi spun că nu mai ştiu de-a ce să ne jucăm, atunci vin prietenii ei, păpuşile şi mă strigă. Îmi dă un spiriduş în mână şi incepe să vorbească cu el, iar spiriduşul trebuie să participe la joacă.
A. e cât un bob de strugure, creşte în fiecare secundă şi are pielea subţire cât o hârtie.
E ger şi parcă aş vrea să fac fapte mari, nici eu nu ştiu ce-aş mai vrea. Eliza e cuminte pe lângă mine şi asta mă ajută, mai ales când suntem singure acasă.
E ger şi parcă aş vrea să fac fapte mari, nici eu nu ştiu ce-aş mai vrea. Eliza e cuminte pe lângă mine şi asta mă ajută, mai ales când suntem singure acasă.
Aştept zile colorate de sărbătoare când vom fi împreună.
Pănă atunci, ascultăm colinde.
Pănă atunci, ascultăm colinde.
Roxana, steluta aceea cu ata rosie, e doar jumatate? La noi nu se imbina perfect cele 2 jumatati!
RăspundețiȘtergereSi ghirlandele, nu se umezesc de la geamuri :D? Nah, probleme existentiale :)
Se pot imbina cele doua jumatati de steluta, dar nu cu lipici, ca nu stau, pune doua, trei capse, cu capsatorul, si gata!
RăspundețiȘtergereGhirlandele sunt din servetele la rola, nu se intampla nimic, sunt k.
Te pup cu tot cu probleme tale existentiale!
ha, te-am prins! Stiu unde se duc felicitarile....Foarte frumos gest...
RăspundețiȘtergere