The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

miercuri, 5 octombrie 2011

3 luni şi toamnă

Andrei a împlinit 3 luni.
3 luni de când e cu noi, şi parcă e dintotdeauna aici, nedezlipit, alipit şi iubit.

El e mezinul casei, băieţelul casei, mic boier alintat de soră şi mamă. Fără griji, cu lapte din belşug, cu poveşti spuse la culcare şi dans la amiază. Râde, se gâdilă, se întinde, se arcuieşte, e bursucelul nostru, mângâiat pe creştet, pe tălpi, pe obrăjori.

Andrei e cuminte, e calm, nu-i place agitaţia şi zgomotul. E la fel ca şi în burtică, liniştit şi blând cu mine. Nu mă supraoboseşte, nu mă solicită la extrem. Creşte, se creşte de la sine, ca o alunecare firească a lucurilor, e mai uşor, e mai aşezat timpul cu el.
La Eliza eram pe fugă şi cu emoţii în fiecare zi. Co-sleeping, purtat în braţe, răsfăţ şi huzur, iar eu frântă.
El nu. Nu vrea să adoarmă în braţele mele, nu vrea nici în patul mare, îşi preferă pătuţul unde se culcuşeşte şi se adoarme. Acolo unde se amuză cu mâinile şi păsările care zboară în cerc colorat.

El are o lume fascinantă.
 Culori, muzică, trăncănit de mamă, clinchet de râs spre seară, când vine Eliza acasă, iar tata încheie rotund ziua, întrebându-l serios: ce mai faci, măi, bărbate?

La 3 luni îşi aduce sora de la grădiniţă, foşnid peste frunzele de toamnă cu căruţul lui, urmărind deasupra capului frunzele de castan. O urmăreşte peste tot şi-i soarbe fiecare vorbuliţă şoptită sau ţipată în ureche. Ea îi spune poezii, el îi răspunde gângurind, şi vorbesc amândoi, iar nouă ni se umple sufletul că e casa PLINĂ de copii.

Andrei la 3 luni îmi zâmbeşte într-un cod secret de iubire.
Mamă-fiu.

De parcă noi doi ştim toate secretele universului. Şi mă topesc, şi parcă alunec pe un fluviu cald, de magmă fierbinte, de dor, de iubire.
Şi nu mă mai satur, şi mi-e teamă. Că nu voi mai avea altă sarcină şi altă bebeluşenie, că trec foarte repede, că nu mă lasă timpul ăsta să le ţin în loc, nic nu aş vrea să le ţin, doar că mi-e ca un fel de jale că trec, că vin alte etape, şi trec şi ele...sau poate că am intrat eu, odată cu naşterea lui, într-un con de preamultsuflet şi preamultăiubire.

Dragul meu!

2 comentarii :