scrisori verzi

dimineți de iarnă cu miros de lapte cald cu cereale și cafea cu scorțișoară. când e timp de scrisori magice, de trimis la Moș Crăciun. scrie tu prima, mama, și eu scriu după tine, dragăăă Moș Crăciun, citește ea după mine, să-mi aduci din țara ta...

dragă moș martin, mormăie tata de dincolo, să-mi aduci din pădurea ta...

nuuu! nu-i așa, se imbufnează ea, moș martin nu are sac!

mamaa, uite eu îl scriu repede pe M, ca doi munți, și S cu coadă e Ș, spus șuierat printre dinți, și eu scriu cel mai bine R-urile! vrăbii pe pervaz, cald și liniște, acum scriu ca tine, cu litere mici, să-mi aducă...plastilină moale, lui Andrei un traseu cu mașinuțe, dulciuri, lui o banană și mie...un măr!
 

Mamaa, cerul e colorat acolo și scrisoarea mea se face verde când trece prin aurora boreală, nu? mai bine îi fac lui Moș Crăciun un drum, să știe unde să vină la noi, desenez blocul meu, e bine? și pe mine afară, stai să-mi fac și căciulă. Mama, eu scriu și pentru Andrei, el e mic, dar o să mă joc și eu cu cadoul lui, da?
 

 

îmi beau cafeau cu biscuiți și-o iubesc, e veselă, îi lucesc ochișorii, la prânz ducem scrisoarea la poștă, scrisoarea ei cu hartă și cu scris mărunțel, venită din adâncul ei magic, cel de 5 anișori, când orice e fantastic și real, înaripat, nins cu praf magic, cu piruete, clopoței, spiriduși, naive gândiri, vorbulițe de basm, dintr-un basm, cel al copilăriei

 

 

le voi păstra, de fiecare Crăciun am o cutie poștală magică, cutia din inima mea, acolo unde-și împăturește ea foile cu magie, foile și desenele în care ea crede, pe care ea le visează. din cutia asta le voi scoate muuult mai târziu, să ne amintim de un timp rotund, fermecat, uitat și reînviat cu o vrajă.

să mai trăim și atunci magia amintirilor! tot împreună, lângă o cană cu lapte cald și vrăbii la geam.