Crăciunul nostru

fragmente. momente. sclipiri și minuni. nimicuri. de toate. laolaltă.

îngerași de trimis în scrisori către cele patru puncte cardinale, hhhmmm, pe care Eliza le știe, estul de unde răsare soarele, vestul unde apune, sudul cu marea și nordul cu mușchii de pe copaci, adică punctele soarelui

îngerași colorați de ea cu veșminte ca focul, le era cald, că stăteau lângă iesle și lângă sobă

și alte mici colorări și picturi, de agățat în bradul nostru vintage, homemade, rebel împodobit anul ăsta de jos în sus, ca la plajă, agățate-ntr-o doară și-atât, fără dichis, smotocit și reașezat zi de zi de Andrei, bucuros de badu, baduu lui și de gobu care se-nvârte

cadourile, ah, cadourile moșului, ale unchilor, ale bunicilor, ce mai contează, amestecătură de bucurii, de mers pe șine, de locuit într-o căsuță, de modelat torturi cian, de citit cărți noi, de făcut puzzle uriaș cu Gulliver, clipele, orele noastre cu ei

 

 

și colindele noastre la orgă, jumătate domn-domn, jumătate melc, melc, cu sonor de flaut sau clopoțel, după cum ni le potrivea Andrei cel mămos și necăjit de canini nărăvași
 

dulciurile, mâncate hlizit, prietenii, țopăiala prin casă, chiote, la tine-a venit? la mine-a veniiit! de-a v-ați ascunselea pe după brad, desene-animate, colindătorii la ușă, pe care Andrei îi privește clipind des a emoție, luminițe în ochii lor, și la candela noastră din staulul oilor 

unde Iisus modelat din lut adoarme sub o stea și păzit de Andrei

 

poveștile ei, despre multe și minunate-ntâmplări, dintr-o lume uitată, în care se mai aud clopoțeii și pe care Andrei o soarbe credul cu toată ființa, din care eu mă hrănesc și parcă mai cresc puțin, sau mai scad, spre copilărie, cântec strigat la luna bocnă pe cer, cu aură ca de înger, lună plină, cu lumină, lună plină, dă luminăăă! și deschide ușa creștineee, cântat pe bancheta din spate cu ei aproape-adormiți, amețiți de zilele astea magice, rotunde, ca-ntr-un traseu pentru polar expresul nostru, cu șuierat cristalin

filme, ciocolată caldă și portocale, și iar ciocolată cu sau fără surprize, răsfăț, întâlniri cu prieteni de suflet, la masă în casă, și-afară la vin fiert, în ograda ghiftuită de omăt, ca la Medeleni, cu prietenii buni ca și vinul cel vechi aromat, să-i păstrăm mereu și mereu...colinde, chitară, căței albi hoți de mănuși, pisici ca un fus în poală, om de zăpadă înalt, stivuit cu lopata și cu ochii din coajă de ouă, discuții în jurul unui suflet, miez de suflet, al nostru-mpreună, ca la niște zile luminoase, de sărbătoare, păcat că numai atunci, dar cu promisiuni de-a fi tot mai des

 

 

toate acestea, câteva, scrise pe fugă, ca și zilele ce-au trecut, când au trecut?

of, le-aș strânge la piept să nu le uit niciodată!