odihnă

duminica am un sentiment că parcă toate-s mai blânde cu mine, și copiii mai cuminți, și lucrurile mai liniștite, fărărsătragădetine, parcă e un timp de hocus-pocus, ca o magie

timp de prieteni, de joacă, cu somn de prânz, înghețată, zmeuriș, ascunziș, bălăceală, câini, pisici, soare, funduleț gol târâș prin iarbă, vorbărie, carpe diem, carpe diem!

îmi plac duminicile, e ceva magic în ele, toate-s mai bune, sau le văd eu mai bune, ca și cum m-aș scutura la un capăt de drum de niște saci cu de toate adunate și nefolositoare, parcă mă simt mai ușoară

chiar am nevoie să se oprească cele gălăgioase din jur, să te auzi, să-i mai auzi, să-i alinți doar pe ei, fără mașini de spălat, de gătit, de pregătit...

a fost ultima duminică împreună, vom fi singuri acasă pentru câteva luni, sperăm să ne vedem cât de curând toți patru,
într-o altă duminică, de odihnă, de suflet