The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

marți, 14 august 2012

urban leisure


Iașul meu.
Cu amintiri de demult, dintr-o copilărie și dintr-o tinerețe ale mele, acolo.


Mai ales Copoul, cu frații mei mici, cocoțați pe-o căprioară din piatră, dați pe toboganul elefant, lipa-lipa, săndăluțele noastre și tata înalt care ne prindea pe fiecare. Fotograful cu urs și capra cu trei iezi slabi. Castanele de dat cu piciorul, de făcut radieră. Tramvaiul 1. Mirosul de tei. Și La Patru lei. Foișorul cu muzică de fanfară. Bunica din Copou, și casa în vale, de unde ni se lungeau ochii pe fereastra micuță după mama și tata. Si unde țipam în urechea bunicului c-o trompetă.
Copoul meu de copilărie. Cu parcul lui, Grădina Botanică, Căcaina în vale, salcâmi de primăvară și vișinii din care mâncam cocoțată pe-acoperiș, și stânjeneii de la intrare, mușcatele din geam, mirosuri dintr-o vreme abia adusă aminte.

Iașul meu. Pietrele lui. Istoria. Dragostea. Plimbările. Studenția. Voluntariatul. Prietenii. Cuza-Vodă. Teatrul Luceafărul. Plete și traistă. Hippie. Junimea. Ascor. Târgu-Cucului. Radio Trinitas. Filarmonica. Cinematografele. Librăriile și anticariatul. Curtea Domnească. Galata. Sf. Nicolae Domnesc. Strada Lăpușneanul. Și porumbeii. Corso. Universitatea. Toamna. Amestecatele mele amintiri. Oraș cu care am respirat sincron, avântat, tinerește, cu poftă de viață și visuri mari.



Iașul e și orașul lui adoptiv, de studii filologice. Acum și orașul preferat al Elizei. Pentru că aici e bunica și pentru că aici mama e veselă.


Am trăit o stare de euforie, ciudată reîntoarcere în timp, cu ei doi mititei, copiii mei, ai noștri. Să ți se joace și ei pe unde tu te-ai jucat, mult mai modern, numai locul e vechi.

Locurile mele, acum ale lor, altfel de ritm, liniștit, blând, curios. Ea cocoțată pe Curtea Domnească, el pe un tun, sau cu picioarele goale prin Grădina Botanică. Zi de huzur. Cu turul orașului din mașină. Uite aici a învățat tata, și aici e o statuie cu lei, acolo e teatrul și-acolo e un palat mare!

Zburdat peste tot, peste amintirile noastre.




De păstrat undeva ziua asta: înghețata ei albastră ațuro, lanțurile roșii din care Andrei chiuia, biciletele galbene de plimbat copiii, și strigat, pedalați, pedalațiiii! e o zi minunată! caruselul, magazine, hoinăreală, prânz în oraș, siestă în iarbă.


Our leisure time! Our happy time!

4 comentarii :

  1. si cu pozele astea ma transpun si eu

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai fost atat de aproape...Ce mult mi-ar fi placut sa te intalnesc si sa te recunosc asa, dupa poze. Ce mica-i lumea totusi...

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos petreceti voi timpul!!!
    cit de mult mi-s dragi copilashii tai!!!
    va pup cu drag pe toti xxx

    RăspundețiȘtergere