our day. trei de

De fiecare 8 septembrie ne răsfățăm, pentru că ne cheamă Maiia, Malia, Maria, evoluat-pronunțat la 2 ani, la 3 ani, la 4 ani.

Am mers la filmul cu Thinkerbell, Clopo și gașca ei de zâni și zâne.
Mama, tata și Eliza în mijloc. Cu ochelari 3D, de ne-a zburat praful de zâne prin păr și pe haine.

 

 

Dimineață în baie:

Andrei, azi e ziua mea, mă cheamă Maria, e și ziua lui mama, preferata ta, cu care dormi tu!

Cadoul ei...hmmm, e de fapt al nostru, de jucat pe covor  pantomime, în două echipe, tata cu Eliza și bunica cu mama. Care nu știe cum face o furnică sau un pelican.

 

 

Carnețel de scris amintirile, primul jurnal desenat, de completat cu lucuri serioase, științifice, la recomandarea tatălui, sau cu desene și mâzgăleli pornite din suflet, la recomadarea mamei.

Și-a scris numele la sfârșit. Eliza Maria. Apoi a desenat un tort curcubeu.

 

Răsfăț prin librării. Cărți pentru noi și pentru ea, pentru grădinița de acasă. Eu mă ocup de matematică, a zis el, tu de restul! Eliza are zeci și zeci de cărți de la editurile pentru copiii. Când le-am scris să ne ajute cu proiectul din Italia, numai una mi-a răspuns. Dezamăgită.

 

 

Tort la mamaia Maria. A treia Marie. Tort cu fluturași.

 

Baloane agățate prin casă. Dans țopăit. Frate-său cu gura pân` la urechi. Eiiia, Eiiia! Fugăreală prin parc.

 

Dimineață frumoasă. Anafură îndesată în gură de parcă n-au mâncat niciodată. Eliza cântă în biserică mulți ani trăiască.  Andrei aleargă peste tot. E deja toamnă.


 De-am fi sănătoși și la anul, de ziua noastră. De Sf. Maiia, Malia, Maria...