E soare cu dinti. Eliza s-a jucat toata dimineata cuminitica. Mai are si zile in care nu are nevoie de noi pentru a se simti bine cu jucariile ei. E buna independenta asta. A mancat cu bunica si mi-a zis o poezie: Am o papusica mica, cu intonatia potrivita: vea buboane, ciocioata, pajitui si inghetata….
La scoala am ajuns cu o ocazie. Ne-am ingramadit 7 oameni. Imi era cald. La radio canta muzica olteneasca. Baiatul de langa mine motaia cu castile pe urechi. Numai bine, ma pot reculege. Muica, bine era odata/ cand eram la tine fata…iarasi stiri despre coduri galbene de frig. Mai tine asa inca 10 zile, pana la echinoctiul de primavara. Acum un an, de echinoctiu, am tuns fata. Acum are par blond, subtire si saltaret. Bate in geam un soare fara putere. In scoala lemnele nu fac fata, nu-s de ajuns pentru saracii copii.
Seara i-am cumparat Elizei o geaca rosie cu buburuze. Ne-am harjonit cateva ore si-am ras ca niste caprite. Am dansat si-am cantat Barca pe valuri. Am vorbit cu unchiul Adi pe mess. Eliza i-a adus toate animalele ei de la ferma si i le-a aratat la camera.
Somn usor, iedutule!
The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde
Oscar Wilde
miercuri, 10 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu