Lasati copiii sa deseneze!

Iarasi ninge si depresiile mele meteo au reaparut. Candva voiam sa plecam in Canada. Tin minte ca am invatat limba franceza pentru asta, desi nu-mi placea franceza. Acum imi pare bine ca n-am plecat, nu cred ca supravietuiam vremii. Il boscorodeam pe Lucian ca e frig afara cu toate cuvintele mele frantuzesti invatate. Putea fi acolo societatea ideala dar daca nu se depaseau 0 grade, nu mersi…prefer Romania nostra vai de capu` ei, macar aici am cateva luni de soareeee.

Ieri in autobuz o mama necajita cu doi copii si-au ocupat zgribuliti locurile si muscau din painea rupta de femeie. Baietelul de vreo 5 anisori si-a lipit repede nasul de geam, apoi a suflat tare, tare, pana s-a aburit sticla si a inceput sa deseneze cu degetelul. Fata lui era luminoasa…mama-sa l-a pocnit peste mana si i-a zis: stai cuminte, nu mazgali geamu! Iar incepi? Mana lui s-a retras, dar ochisorii i-au ramas tintuiti pe geam, pe foia lui alba aburita. Cine stie ce imagini se astereneau acolo din mintisoara lui napastuita. Trei statii am privit la capusorul lui aplecat, la mama obosita si amarata si la cercul pe care reusise sa-l faca pe geamul autobuzului.

Eliza e la tataie. Am vorbit aseara cu ea. A tinut sa-mi spuna ca e bine, se joaca si ca a dat-o mamaie cu odja! Na, activitati de martie iernatic. Macar fiica-mea sa se simta bineee!

Aseara am vazut un film: Educatia (An Education). Actorii principali au fost nominalizati la Oscar pentru interpretare. Cel putin Carrey Mulligan este adorabila si cu un ras cristalin. Si-a meritat premiul Bafta pentru cea mai buna actrita.

Povestea e simpla, e dramatica, sunt cateva replici bune, imagini desemenea. Si muzica te incanta. Adolescenta se simte sufocata si prizoniera in scoala victoriana de fete si in casa parintilor ei rigizi care vor s-o dea la Oxford pentru a-i asigura viitorul. Cand apare in viata fetei un barbat mult mai matur care-i poate oferi o viata fara griji, parintii il accepta tacit. Dupa timpul petrecut cu barbatul pasional care o duce la Paris sau prin cluburile de jazz, fata isi da seama ca pentru a junge unde isi doreste nu poate s-o ia pe scurtatura si trebuie sa mearga pe drumul lung, cu puterile proprii. Filmul e o drama ce se putea intampla oricarei adolescente, insa Jenny a avut o a doua sansa datorita inteligentei sale. Un film britanic, relaxant, usor de urmarit si de discutat dupa. Mi-a placut.