Cum să SUPRA vieţuieşti

într-un apartament mic...

adică...
cum să ţin ocupaţi şi încântaţi doi copii
pe doar câţiva metri pătraţi,

fără curte, flori, iarbă de gâdilit sub tălpi, cuţu, cuţu şi fructe dulci pe lângă gard...

hmmm...

oricum ar fi, e apartamentul nostru, nu propretate, monşer, e al statului, de la ANL, da` l-am aranjat, permutat şi mutat, ca să-l facem numai bun de supravieţuit...

Baia, cu abţibilduri lipite peste tot, unde te uiţi, te şi privesc galeş prinţesele în rochii înfoiate, piticii, sau câţiva elefanţi aburiţi...periuţele noastre, fiecare după culoare şi mărime, perdeaua de la cadă cu peisaj de toamnă, copaci schiţaţi, mama a ales-o, aia cu delfini a căzut, dincolo de perdea spumă şi baie clipocită de mâini, duş hlizit de fetiţă, Andrei n-are voie s-o vadă, el e băieţel...

Bucătăria, hi-aaa, aici se mânâncă în familie, la masa verde pusă în colţ, tati mai îngrămădit între masă şi frigider, cuptorul fără timp de gătit, dar cu cronometru ţinut de ea, cartofi înşiraţi la curăţat, unul ca un rinocer, altul ca un nas de babă, frigider cu litere, maşina de spălat veche, stil avion, cu turaţii de clătire de-ţi ia auzul, blat luung, de înşirat fructele şi pachetele cumpărate de la magazin, loc de joacă pe sub masă, cămară cu de toate, preferata bucătăriei e prăjitura cu mere...

Dormitorul nostru e mai îngrămădit c-un pătuţ, al lui Andrei, da` a fost al ei, să se ştie, chit că n-a dormit în el, patul mare pus în toate felurile, mai la geam, să vedem stelele, mai la perete, să nu fie frig, acum e în poziţia de magazin, stil matrimonial, da` nu-i deloc matrimonial, cu coborâre pe ambele părţi, eu pe-o parte, de nşpe ori, Eliza pe altă parte.

Dulapul cu haine, cele de vară jos, cele de iarnă sus, şi invers, cu găsiri de căciuli vechi şi moţat în oglindă, băieţii au dulapul lor, băiatul mai mic...mai multe rafturi, după vestimentaţie, bodyuri, salopete...băiatul mai mare, iarăşi îngrămădit pe un raft, doar cu cele folositore...la mijloc, rochii de-ale nostre, haine grose şi pături.

Perdeaua cu bulinele roşii de la grădiniţă, aşezate în bolduri, sub formă de inimă, apreciate de tată mândru şi stendhalian, colecţionar pe vremea lui de buline roşii şi negre.
Tabloul cu maci şi icoana, la care Eli zice îngeraşul clătinându-se pe genunchi.

Uşa cu geam, Elizei nu-i plac uşile cu sticlă, nu-i nimic, lipim expoziţia noastră, desenul cu spiriduşi sus în colţ, apoi cel cu blocuri, apoi aricii, şi toate desenele ei, gata, uşa e veselă.

Aici e cel mai cald loc, aici e doar mama şi ei, copiii, tata e exilat în sufragerie, avem perne moi, saltea înaltă de ţopăit, de alintat, pupăcit, spălat bebe în cădiţă, loc de adunat grămadă şi povestit întâmplările de peste zi, loc de siestă în weekend, aici avem noptiere cu de toate, şoşete colorate, creme, cărţi de noapte bună, coşul pentru păturici şi prosoape, colecţia de urşi, cei admişi să rămână, ceilalţi prigoniţi în balconul lui tataie...

Sufrageria, e magică, acolo e totul într-o singură cameră, dormitorul tatălui, livingul, biblioteca, spaţiu de joacă pentru copii, unde încap toate? Încap...pe bucăţele de spaţiu, aici e timpul nostru, şi viaţa noastră de acasă, ludotecă, discotecă, cinema, măsuţa Elizei, căsuţe, căluţi, coş de jucării, ferme, cărţile mele, cărţile lui, cărţile ei, alte haine, ălea de umeraş, lenjeria, masa lui tati de laptop în colţ, calculatorul mamei la geam, pervaz cu pisici albe, leagănul lui Andrei, scăunel pentru colorat, covor lăţos de întins pe burtă, de baletat, de giumbuşlucat, de alergat, fugărit şi hlizit, sertare pline, facturi, papiote, jocuri, medicamente. Aici e magia noastră, ghirlande de iarnă, de toamnă, crafturi de zile friguroase, ploioase. Dragostea noastră care ne ţine împreună.

Între ele un hol mic, unde pupă mama fetiţă înfrigurată când vine de la grădiniţă, şi unde pupă şi tată obosit ajuns seara acasă, unde avem papuci aranjaţi ca-n scara mâţei, un ceas albastru mare, să vadă Eliza când e 3 şi ceva, oglinda de maimuţărit când ieşim la plimbare, debara cu de toate, de la salteaua de mers la mare, la şah şi ciocane, taburet de încălţat, un tablou cu Toscana pictată, spaţiu îngust de trecut dintr-o parte în alta.

E bine, e frumos,
 da`... tot vrem o casă cu vişini la poartă, cu leagăn, cu o cutie de scrisori pictată, cocoş în direcţia nordului, flori colorate, tălpi goale, stropit cu apă, vară afară, spaţiu şi aer...