de-ale noastre, împrăştiate

Bucăţi de sfârşit de noiembrie

Brumar, anotimp zăpăcit, primăvară peste toamnă, cald şi ger, brumă, păsări prin balcon. Zile doar cu Andrei, de joacă, eu îi citesc şi el râde, e neserios în ale poeziei, mai degrabă dansăm, Demis Roussos şi pisici pe la geam, mâncare de prânz, somn de prânz, joacă, gâdilici şi mâna mea pe deasupra, chiţ, chiţ, îi papă mânuţele, grăsune, alintate.

Seri în familie, adu fata de la balet, şi mai ia fructe şi pâine, joc cu girafele, girafa albena moare, se rup  bucăţele de lemn albastru şi roz peste tot, tataaa, repar-o! nu pot, nu mai e, e în rai, plâns şi iar plâns, Andrei nedumerit, lună covrig agăţată de geam.

Cutie cu fotografii răsturnate pe covor, înşirate, ea le ştie deja, el vrea să le molfăie, o bucată de mama prin Iaşi, un tată pe munte, în căutarea adevărului, eram haiduc pe atunci, trebuia să fiu la I shouldn’t be alive!, dormeam pe la stâne, he, he…
cine e asta? mamaie, şi aici e tata la grădiniţă, care sunt eu, mă ghiceşti? daaa, aveam săndăluţe şi părul blond, semănăm, vezi?

Ani. Anii noştri, noi tineri la Peleş, ce slabi, eu printr-un lan de grâu din Harghita, kurtos colac de pe la porţi, hi, hi, timp de hlizeală, fără copii, zăpadă de Făgăraş, ghete, cetăţi, timp năvălit peste noi, ce frumoasă erai, lizieră şi fugă prin Caraiman, ce vorbiţi, măi, acolo atâta, mamaaa, de ce râde tata, aici cine e? Roxana la 5 ani, scrie pe spate, erai supărată? da, cred că nu-mi plăcea rochiţa...

Poze răsturnate, bunici, leagăne, Moreni, de demuuult, alb-negru. Fraţii mei lângă brad, dragii, el în curtea liceului, plete, Bon Jovile meu, eu prin curtea Teologiei, cu grupul, cu traista, cu visurile..., aparatul meu foto şi fotografiile mele.

Haide, la nani, e târziu, e tare Târziu…!