şedinţă foto

de noiembrie pe sfârşite, frunze grămadă, maroniu foşnitor, alunecos, pe sub brumă cu soare

ne-am făcut fotografii,

eu lui,

suflet mic, curios, ce e cu-atâta zarvă, surioarăă, vreau şi eu să alerg, ia uite şi-un băţ, foş, foş, ghetuţe cu glas...

eu lor,

copacii mei dragi, oricând, cu frunze şi fără, înalţii, suitorii spre cer, ameţitorii...

eu ei,

ţopăială de nimfă, gros îmbrăcată, subţire, aceeaşi alergătură, plăcere, frunziş, jucăuş, de trăit zgomotos, cu strigăt, ascuns şi găsit pe după copaci

 eu lui,

cel bun, preabun, cu braţele pline de copii, atent la căzăturile fetei şi la întrebările mele despre cuantică, pentru că nu vreau să murim...niciodată...

 ei mie

pe sub pălării, vorbe de mamă, a lor, prietenă, de ţinut lângă piept, alintat, plângăcit lângă dânsa...

eu lor

frunzelor, uite, Eli, cum zboară, le vezi?

da, parcă e zăpadă de toamnă, dansează, hai să le prindem...

şedinţă de fotografiat suflete,

bucăţele de suflete, vii, ameţitoare, rotitoare, tica, ta, tica, ta, pe sub piele, ritm de ţinut împreună unul şi celălalt, amândoi, tustrei şi toţi patru...