Mi-e dragă sărbătoarea asta din toiul verii. Când eram puştoaică şi citeam în grădina bunicilor Noaptea de sânziene a lui Eliade, chiar credeam că e o noapte magică în care se deschid cerurile.
De sânziene o sărbătorim şi pe Eliza, că se prăznuiesc şi părinţii Sf. Ioan Botezătorul.
Acum e răcită, tuşeşte ca un măgăruş şi are râuri de muci. O întreb din când în când cum se mai simte, şi-mi zice ca un om mare: bine, lasă, nu-i nimic!, iar eu, cu siropurile după mine, râd de optimismul ei.
La multe veri galbene şi însorite, draga noastră!
La Multi Ani si de la noi,chiar daca cu o mica intarziere!
RăspundețiȘtergereAm si o intrebare: desenul ala e facut de Eliza? Nu, de alta, dar macar sa stiu si sa nu mai insist pe langa Nana sa deseneze :D...noi inca suntem la nivelul linii drepte vs linii curbe :D
Ana
nu stiam, dar sper sa-i fi fost ziua fericita
RăspundețiȘtergereNu, Ana, ea a pictat florile alea galbene, Eli face desene simple, linii, o casa, chipuri, si asta cand are chef, daca nu, se rezuma la linii si curbe, ca Nana.
RăspundețiȘtergereDar cine merge la gradi si o sa invete cate-n luna si-n stele, o sa vezi ce-o sa-i mearga gurita cand vine acasa. Succes!