la ţară.dus-întors.

am găsit-o la poartă, c-un batic verde legat de bunica. a pus mâinile la ochi când a văzut maşina apărând de după colţ, dinspre fântână.

Apoi ne-am jucat c-o minge mare, c-o hannămontană pe ea. Mi se părea muult timp trecut de când n-am mai văzut-o, era vorbăreaţă şi veselă, de parcă era din MariaMirabela, Oaki îi mai lipsea.

 Ne-a arătat unele şi altele. tot ce făcuse ea o săptămână la bunici. Andrei a fost bucuros că şi-a recuperat sora cea mare. Ea, de bucurie, l-a dat în leagănul albastru agăţat în mărul noduros din faţa casei.

 Noi am urcat până-n deal, de unde se vede tot satul, am mâncat afară, ne-am băut cafelele în cerdac, am povestit.

 Cerul era vălătuc, ca o lână. Iarba uscată, bună de mirosit, de atins, gâdilat printre mâini, şezătoare printre copaci, pe iarbă fus, la fel ca şi cerul.

Între timp ea ne-a arătat iepuroaica cea albă, câte ouă a adunat dimineaţă din poiată, straturile cu flori şi scoici de la marea trecută şi unde a făcut ea un foc mare cu bunelul.

De îngrăsat nu s-a îngrăşat, doar găinile pe care le-a hrănit zi de zi din coşul ei portocaliu parcă-s mai dolofane.

Ne-am întors în formulă întregită,
 că parcă ne lipsea o bucăţică de suflet.

Bucăţica aia cu ochii verzi.