pădurile fermecate chiar există. atât de aproape de noi.
luminiş alb, argintiu, legănat printr-un martie aproape sfârşit.
căldură de întins printre frunze.
miros de lemn, de sevă, pământ, scoarţă înaltă spre înalt.
fetiţă driadă. ascunziş de păsări. ascunziş de copii.
primăvară pe sub toamnă. alb şi verde crud iscându-se printre frunzele grele. reavăn, mustind de viaţă. firicele firave abia apărute în soare. ce sevă au!? ce poftă de viaţă de reuşesc să străbată printre toate frunzele afară!
şi căprioare. libere, alergând prin pădurea lor.
magica.
pădurile magice chiar există!
a fost ca o bunăvestire peste tot.
aaaah, m-am imbatat de padure!!
RăspundețiȘtergerecat frumos!
xx
Foarte frumos! Sa stii ca noi nu suntem asa magici, ca voi si padurea voastra. Noi suntem foarte in realitate, foarte azi.
RăspundețiȘtergereEu am rau de inaltime, iar linistea si singuratea in padure ma sperie. Simt ca ma sufoc si nu vreau decat sa ies la "lumina", sa vad oameni, agitatie, trafic. Copil crescut la oras, deh!
Asta ca sa stii, in caz ca ne vedem, sa n-ai un soc :)))
Superb totul!
RăspundețiȘtergere