6 ani și ei doi

îmi plac zilele de mai, adiate, cu soarele blând,

verde crud, păpădii zburate de buzele țuguiate în vânt

cu fetițe, salcâmi, citronadă rece, pișcătoare pe limbă, dulce numai cât ne trebuie, turnată țâr, țâr în pahare, sorbită, cu albinele departe, pofticioase pe după umăr

 zilele de mai, cu picnic pe-un deal, răcoros, alintat, desculț, colorat,

doar ce ne place,
 ecou, fugărit, minge mare prin iarbă, flori de pus în codițe

 cu pădurea, iubirea ei, acum și a lui, cu prieteni întinși pe o pânză, bună ziua, domnule păianjen! nu te deranjăm, trecem încet, pe sub căsuța ta!

flori culese de tata și dăruite mie de el, mititel, curios de tot ce-i în jur, copacii, copacii, copacii!

miros de mentă sălbatică, de amiază pe trecute, de rotund foșnitor și înalt 

zilele de mai, cu zen uitare în iarbă, ca zeii,

zilele de mai, acum în 4, de-am fi știut ce va fi, cum va fi, am fi ales iar și iar să fim împreună,
 pentru ei,
pentru dragostea lor, necondiționată de nimic niciodată,
 pură, luminoasă, năvălitoare peste noi doi,
rămași muți lângă ei și bezmetic mirați, încântați, împliniți

 

 acum 13 ani ne vedeam, acum 6 ani ne căsătoream, acum suntem aici, cu toate porțile deschise către univers, să ni se întâmple tot ce-i frumos, tot ce-i al nostru, scopul și visul și viețile noastre, ale lor, împreună,

să ni se întâmple!