The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

duminică, 20 mai 2012

5 simțuri plus 1

Aseară am fost la muzeu, și ne-am minunat că mulți părinți și-au adus copiii acolo, bravo lor!
Măcar în Noaptea muzeelor.


 Elizei i-au plăcut experimentele despre simțurile oamenilor,
 și-a văzut amprenta,
 a pipăit mai multe texturi,
a mirosit, a zornăit, s-a măsurat, s-a uitat prin tuburi cu efecte vizuale,
 și-a aflat că oamenii pot avea culoarea pielii diferită, ea o are albă spălată cu săpun,
că unele mirosuri sunt frumaose, altele respingătoare, și că Andrei miroase frumos,
că pe limbă simțim gusturile, iar ei îi place gustul de ciocolată,
că tata are nas grecesc, și ea cârn, adică e un om bun,
are 1 metru și cinci centimetri, destul de înaltă,
 are ochii verzi și potriviți,
că tata îl vede pe Einstein cu ochelari, iar fără ochelari pe Marlin Monroe,
că aude bine cu urechile și-i plac sunetele frumoase, nu când țipă copiii la grădiniță.




Eu am privit-o cum se bucură și-am trăncănit toți trei uniți c-un fir nevăzut, pornit de la suflet la suflet, legați de-un al șaselea simț, nedescris, negustat, nepipăit, doar simțit.



Și mă bucur că-i place să știe, să vadă, să cunoască, să fie un om deplin, deschis, universal, integrat, civilizat, cultural, curios, împlinit.


 Și-o să mai mergem,
nu doar aici și nu doar într-o singură noapte!

4 comentarii :

  1. :) draguuuuuut!
    PS: am admirat si manichiura domnisoarei ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. manichiura si-a facut-o singura singurica, cat eu il culcam pe Andrei, a se vedea si obrazul drept ojat :)

    RăspundețiȘtergere
  3. f frumos, f frumoasa ideea cu noaptea muzeelor, f frumoase poze (v-au lasat sa faceti?!), interesant cu texturile si simturile...si te plangeai ca Bacaul e nu stiu cum...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mari, pai e singura cladire mai futurista :)) dar provincia e tot provincie :))) da, toti faceau poze, am facut si noi cateva, atunci cand nu vorbeam sa-i explic fetei ce si cum, ca dac-o lasam pe mana lu` ta-su, el incepea cu: uite, tati, vezi cum se formeaza imaginea? vine asa si se reflecta asa...noroc ca interveneam: mami, lasa, asta, uite oamenii pot avea ochii diferiti: mici, mari, apropiati, oblici, bla, bla, adica ceva mai usor :), dar a fost placut!

    RăspundețiȘtergere