Dimineaţă de luni

  

Lenevim.

 E sfârşitul lui ianuarie şi parcă ni se pare că auzim vrăbii prin balcon, şi ne gâdilă o bucată de soare prin geamuri.

 O veni primăvara?

Desenăm inimi roşii pe pereţi.

Eliza a primit o scrisoare. Înăuntru avea o inimă. I-am spus că o iubesc şi m-a luat imediat de după gât.

E veselă şi asta îmi înseninează zilele.

Aniversări imaginare

Vreau un polaroid şi vreo câteva zile în Noua Zeelandă.

Se poate?

Eliza îmi face torturi din plastilină şi mă pune să suflu în ele.

De-ale sâmbetei dimineaţa

Eliza răspunde scurt. Are cuvinte auzite din mers...

-ce vrei să mâncăm?

-păiiii...de exempiu....

-vrei să mergi azi cu noi la magazin?

-mă mai gândesc, pobabil...

şi...din categoria cioara şi puiul:

-ce fetiţă frumoasă eşti!

-Desigui!

Aseară voia s-o ridic sus, sus, ca să patineze ca fetele de la proba de dans. N-am ridicat-o din motiv de bebe 2, dar mi-a spus că o să doarmă şi dimineaţă o să aibă aripi, ca să zboare singură.

E aeriană ca tatăl ei...

Seri dragi mie

 Ne uităm la patinaj şi bem compot de mere. Eliza patinează prin casă.

Vrea de ziua ei o trompetă.

Cum e plaja iarna

De câteva zile Eliza se joacă prin casă cu umbrela deschisă. Se plimbă cu ea dintr-o cameră în alta, se uită la Tom şi Jerry stând pe pat, sub umbrelă, aseară a vrut să doarmă sub ea.

E curioasă de toate interjecţiile pe care le aude. Dacă îmi aduce vreo operă de-ai ei din jucării, eu îi spun: aaaaa, ce frumos, apoi mă întreabă serioasă, de ce-ai spus aaaa?

La fel întreabă şi la ohurile şi ofurile mele, de ce spun aşa, oh...şi of...şi aha...şi explică unui copil de nici 3 ani că eşti mirată, bucuroasă, curioasă, nervoasă...

Pentru gânduri liniştite, prietena mea mi-a recomandat Rahmaninov. E mai bine. Mă ajută şi Eliza cu bunătatea şi cuminţenia ei.

Lucian e în fiecare săptămână la Constanţa, ne-ar lua şi pe noi să vedem marea.

Oare cum sunt plajele în ianuarie?

Frig

Nu sunt în apele mele. M-am săturat de oameni răi şi limitaţi. Şi mai e şi gerul ăsta.

Parcă toate se adună...şi nu sunt deloc bune.

Aş vrea o primăvară!

Noapte bună, mămici!

Ea îmi zice poveşti:

Într-o zi, un căluţ mititel şi drăgălaş, şi mic stătea pe un pod şi a căzut într-o apă rece, rece. Şi l-a salvat prietena lui, girafa.

Şi îşi alungeşte buzele, şi clipeşte, şi scapă căluţul de pe braţul fotoliului...apoi vine cu girafa şi-l ridică, şi mi-l arată salvat şi ea e bucuroasă şi vorbăreaţă.

Şi aşa ne trec serile.

În căsuţa

de sub masă...

avea casă un pitic,

vine mama şi-l întreabă

pot să stau şi eu un pic?

Eu

A primit un caiet mare şi gros pe care să deseneze ce vrea ea, un registru ca cele în stil CFR.

A fost bucuroasă de cadou, şi-a luat cariocile şi a desenat. M-a desenat. Mi-a făcut şi o casă cu fereste lungi.

A. are 100 de zile.

În lumea lui e cald, încă nu ne aude, dacă ar putea vedea schiţa Elizei...ar şti ce mamă îl aşteaptă...

Baie de duminică după amiaza

cu vorbăraia specifică unei băi:

- vezi, nu mai pâng, am chescut maie!

-da, mama, ai crescut, eşti fetiţă mare, nici nu ştiu când ai crescut (eu nostalgică)...

-la ora şapte am crescut!

tot în timp ce se bălăcea...

-vrei să facem un tort de ziua ta? cum să fie?

-da, cu ciocoiată şi cu castaveţi!

 aşteptăm invitaţi cu largi orizonturi culinare...

Jazz şi cafea de ianuarie iernos

Când afară e aşa...

ianuarie iernatic, neprietenos...

Stăm înăuntru şi facem drink exchange...Eu îi fac suc, iar ea îmi pregăteşte tatea.

Cafea amestecată cu o linguriţă mică, în care mi-a pus zahăr şi sare şi piper....

 apoi mi-a servit-o caldă şi aromatăăă

Şi...ca să mă simt ca într-un coffe lounge bar, mi-a cântat muzică avangardistă compusă de oiţe veseloase.





 

Livada cu pere

poveste de prânz pentru mame:

Aici, în păduia asta, a venit iepuaşu şi mămica iui. Şi iepuaşu a păpat toate, toate peiele, şi acum îl doaie buitica. Şi stă aşa.

şi tot venind vorba de iepuraşi, nu...nu vine Paştele, Eliza s-a hotărât de câteva zile că nu mai e bună ciorbiţa cu zarzavat, o vrea stecuiată, că aşa a auzit la mamaie că se mai poate mânca. Azi i-am oferit zeamă transparentă de supiţă, fără zazavat, doar cu câţiva cartofi plutitori. Şi nu vrea deloc morcovi...pe motiv întemeiat şi susţinut de poveştile mamei cu ce mânâncă fiecare animal, că: iepuiaşii papă moicovi, copiiaşii nu papă! Şi gata.

În afară de fân, ghinde şi alte câteva, o să-i explic de azi că fructe şi legume papă şi animalele şi COPILAŞII.

Cine ştie ce-mi mai refuză, poate n-o să mai vrea nici pere...

Nori-lungilă

Vreau să cresc şi eu mare ca tine. La primăvară mă fac eu mare! Când vine soarele şi curcubeul.

O să cresc până la nori, sus, sus.

Oricând vorbeşte despre cum creşte şi cum o să crească ea, parcă-s la un curs despre atomsferă.

Aşadar

Hiper

Doctoriţa mi-a spus azi că am o sarcină cu risc, adică am tensiunea foarte, foarte mare. I-am explicat că şi la fată tot aşa o ţineam cu hiper şi hiper, până m-au băgat la cezariană. Că aşa sunt eu, mă agit şi mă implic, şi-l mai moştenesc şi pe tatăl meu...şi mai e şi pe fond de sarcină.

A crezut că râd de ea şi mi-a ţipat printre hârţoage să nu mai fiu aşa colericăăăăă! Apoi a râs cu asistenta ei: fata asta trăieşte viaţa prea agitat.

Aş vrea să opresc zgomotele şi agitaţia inutilă şi hipertensiunea cu risc, aş vrea să cobor din carusel.

Vreau o vacanţă doar pentru mine şi copiii mei.

Cu steag...sau fără steag

O prietenă mămică tocmai a născut în Suedia. Imediat după naştere, a primit o servire de divă: şampanie, fructe şi nişte gustări aduse în camera de naşteri, curată şi luminoasă, unde a stat doar ea şi familia. Pe tavă, printre bunătăţi trona steguleţul Suediei.

Sincer,...dacă aş primi un asemenea tratament, nu m-ar deranja ce steag văd imediat după ce nasc.

Doar că la noi e... fără steguleţ... îţi amintesc pereţii salonului în ce stat ai născut, ca să nu uiţi. În rezerva mea, pe un perete scria: Gigi +Veronica=Love, iar pe altul, puşcărie.

Păcat că nu am foto cu minunaţia aia de tavă care face diferenţa dintre aici şi acolo.

Să fii sănătoasă, Dana!

Baie în mulţime

de mingi colorate.

Până m-am învârtit eu dupa hăinuţe şi prosoape, şi-a umplut cada de mingi.

Ciudă Cleopatrei...

Arhitect

Face construcţii din cuburi lego. Aseară au muncit amândoi la nişte construcţii mari pe care Eli mi le-a prezentat tare mândră: asta e o piiamidă...şi asta o padodă...apoi face singură un castel magic, magic.

În seara asta şi-a construit o clădire din cuburile colorate. Zicea că e pensiunea ei. Se cheamă ATO? şi ne primeşte şi pe noi în ea. Iar la restaurant ne dă peşte.



Am unde trage la bătrâneţe...

The Big Sister

With a big hat knitted by mama.

And a lot of big, big kisses.

Şi ca o soră mare ce este...m-a rugat să-i fac şi lui bebe mic o căciuliţă, să nu-i fie frig.

Sâmbătă călduţă

Am avut treburi la Slănic. Numai bune să ne mai dezmorţim din oraşul nostru ceţos şi rece. Pe culoarul Siretului iernile sunt grele, când e frig...apoi e frig, nu glumă.

Am convorbit cu mâţele, am hoinărit prin staţiune, şi-am respirat aer cu miros de brad.

Cerul era alb şi aproape, şi ne-am odihnit toate gândurile.

Spre seară am fost la concert de suflet, muzică şi poezie. Un lucru e sigur, voi avea un băieţel rac, sensibil şi blând. Poate un poet, de se va plia pe ingineria pregătită de tatăl său ca moştenire de familie.

Se pare că e băieţel

La a doua ecografie, A. dormea şi abia a fost măsurat.

E mijloc de ianuarie şi afară plouă cu găleata. Acasă, Eli se joacă frumos, îmi spune că-i place de mine, şi-mi aduce desene făcute în timpul zilei ca să-i pun note. Vrea nota 2 sau 3. Eu îi pun 10 şi-o pup pe frunte.

Când îi arăt poza lui A. de la ecograf, se uită cu coada ochiului, îmi zice aha, şi fuge la jucăriile ei.

Mi-s dragi amândoi, ea cu potrivirile ei de cuvinte şi cu micile ei minciuni nevinovate, iar A. cu mânuţe baletânde şi cu somn de copil liniştit şi fărădegriji. Cu somn de copil nenăscut.

Dorinţă

Lângă Lacul Trasimeno am stat şi am râs!

Din republică

Iubesc poezia poeţilor moldoveni, e naivă şi plină de suflet.

 Am găsit la editura Prut cărţi pentru copii cu nişte ilustraţii mi-nu-na-te!

...de exemplu acestea.

My Inka Time

...de ce n-aş fi?

Mai departe

Avem planuri frumoase, de-am fi bine şi sănătoşi cu toţii...

De-ale mele

Zi grea. Navetă amarnică şi ceaţă albă şi deasă de parcă venea din altă lume.

Citesc Jurnalul lui Alice Voinescu şi-mi place ce spune şi cum spune: mi-e dor de oameni umanizaţi.

Eliza râde prin casă ca un clopoţel, şi asta mă face să-mi fie bine.

Traversare cu numărătoare

Ca să ajungem în centrul oraşului, trebuie să trecem cu maşina peste un pod lung. De câte ori mergem pe acolo Eliza numără stâlpii cu luminiţe albastre. Trece de zece şi de aici începe distracţia: unspezece? dospezece? cinspezece? şasespezece?, toate cu ton interogativ, aşa crede ea că se numără de la 10 la 20. Noi ne prăpădim de râs în faţă. Îi ies întotdeauna cam optspezece?-nouăspezece? stâlpi coloraţi.

Cât un suflet

A. are aproape 21 de grame. Şi e mare cât o pasăre colibri de topaz.

Poveste pentru animale

- Vedeţi, ieupuaşu ăsta alb, adică Miffy, aie o bicicheta!

Şi atunci e aşa de uşor să ai copii, când se ascund în jocurile lor, cu prietenii lor, şi nu au nevoie de tine. Ei îi este de ajuns să mă ştie prin casă, pregătind mâncarea, mie îmi este drag s-o văd jucându-se singură, independentă şi vorbăreaţă.

Mi-a spus că o să-i citească şi lui A. o poveste de seară. Dar numai una, aia cu răţuşca galbenă care o caută pe mămica ei.

Nu ştiaţi

de unde vin copilaşii?

Din nori, desigur!

Sclipiri

de iubire.

A. e bine, are pielea roz şi pleoape.

Eliza aprinde artificii şi cântă La mulţi ani. A aruncat cuburi peste tot, pe câteva le-a aşezat în brad, ca să-l împodobească mai bine. Inventăm jocuri şi Eliza e încântată, ascundem o minge mare şi ea vine s-o caute, apoi o ascunde ea şi în timp ce noi o căutăm, deşi deja am zărit-o, ea strigă apă, foc, apă, foc. În seara asta am avut concurs de aruncat mingiuţe colorate în ghetele mele negre, puse în mijlocul holului, Eliza era copil de mingi şi rădea ca un mânz.

Eu trag un chiul mare de la şcoală, aştept ca bietele sobe să încălzească mai bine sălile mari.

Ne uităm la filme scurte, că nu avem timp de cele lungi.

Fetiţa curcubeu

Azi picta. Mi-a spus că face un curcubeu. Apoi l-a transformat într-o fetiţă cu părul colorat. Sunt fericită că are atâta creativitate. O să facem din desen o mască, de speriat albinele la primăvară.

Our Hero

La multi ani, tati!

Words

Dimineaţă leneşă cu litere şi eclipse de soare.

Sfârşit şi început

de an.

Cu dealuri albe, vin fiert, derdeluş cu sau fără sănii, cocoţat peste vârfuri de brazi cu telescaunul, patinat, făcut îngeri în zăpadă.

Cu mocăniţe, sănii trase de cai uriaşi, apa Moldovei cu balene de gheaţă plutitoare, strigăte, zile pline, foc în sobe, somn lung, mâncare gospodărească.

Nopţi cu hăuieli pe uliţele satului, stele puzderii pe cer, case luminate şi mănăstirea Humor cuminte într-un colţ de iarnă.

Am tras copilaşii pe sanie, şi pe cel zbânţuit şi gălăgios, şi pe cel cuminte şi leneş.

Am avut timp pentru toate, am respirat aer curat şi răcoros, şi am fost împreună cu prietenii.