Colecţionez jucării de la tarabe

Pe lângă mingiuţele colorate, de care deja ne împiedicăm prin casă, Eliza colecţionează şi girafe (giaiate).

Are girafa de la Cluj, adusă de tata, girafa de la munte, alta de la mănăstire, alta care a făcut atâta baie de s-a umflat lemnul şi s-a stricat...şi acum girafa de la Slănic.

Toate sunt prietene şi când se întâlnesc pe măsuţa ei de joacă vorbesc de mă doare capul.

Am fost ieri la munte. Slănicul e din ce în ce mai urât. Păcat de aerul curat şi de apa izvoarelor.

Eliza s-a târgovit cu meşteşugarii de la tarabe, şi-a luat suc de brad, a aruncat castane în apa Slănicului şi a vrut să pună frunzele înapoi în copaci.

Afişul de la intrare despre criminalitate nu e o mândrie, ar trebui să fie o ruşine pentru umanitate. De parcă ar fi un privilegiu că oamenii nu se omoară între ei. Să zicem mulţumim frumos pentru aşa o liniştire sufletească?

Ce fac însă dacă plec din Slănic în altă localitate?!