în care poţi alerga aşa cum eşti: mititel, mititel şi grăbit, printre copacii albi, uriaşi, care se uită la tine din înaltul înaltului.
Un loc cu broscuţe camuflate, ascunse pe sub frunzele galbene şi stârnite să ţopăie de mâini curioase de copil.
Un loc unde apa întră în pădure şi trunchiurile prăbuşite de mesteacăn sunt parcă nişte poduri.
Acolo zboară libelule subţiri şi roşii, acolo sunt limbi de nisip intinse prelung la umbră, până hăt departe, printre copaci, acolo creşte păpurişul ca o vată de zahăr pentru păsări, sunt peşti pe care-i poţi pescui cu beţe lungi, poieni cu flori de toamnă târzie, ochiuri mari de apă în care se fugăresc frunze scuturate, păsări grămezi şi cer alb-albastru.
Acolo miroase a pământ şi a apă, a ciupereci uriaşe, a nisip şi a soare de septembrie târziu.
Acolo mama şi tata sunt cei mai buni prieteni de joacă şi de râsete.
Doar acolo copiii cresc uşor, uşor, cât ai zburătăci printre frunzele foşnitoare.
Şi echinocţii de toamnă ne mângâie pe frunte ca nişte părinţi, alţii..., blânzi şi îngăduitori cu toate.
Cate frumuseti pe o singura pagina...tine-o tot asa. Pupici fetitei in roz!
RăspundețiȘtergereMultam, Mari! Asteptare usoara! Acusica sunteti 3!
RăspundețiȘtergereNu spune nimanui unde e locul acesta! pastrati-l doar pentru voi! Deajuns ca ne-ai aratat minunatele fotografii! Fantastica zi ati avut! meritati toti trei cate un pupic!
RăspundețiȘtergere