Povestiri din Umbria III ( pax et bonum )

Assisi - oraşul alb

Dacă aş fi avut destul timp aş fi rămas în Assisi mai multe zile.

I se spune oraşul alb, de jos cetatea e impunătoare.

Când ajungi înăuntru eşti beat de frumuseţea locului.

Străzi întortocheate, biserici gotice, lume veselă şi frumoasă, ferestre cu flori, magazine cu suveniruri, porumbei, călugări franciscani în picioarele goale.

Assisi e oraş mistic, e loc de pelerinaj spiritual.

Sfântul Francisc de Assisi cheamă la el cete de tineri catolici.

I-am văzut plângând în catedrala franciscană, am văzut emoţii şi lacrimi de bucurie.

N-am simţit fiorul lor de misticism, dar cântecele religioase şi picturile colorate ale lui Giotto m-au umplut de har şi de linişte.

Spre seară a început festivalul baroc. Piaţa şi templul roman s-au umplut de cavaleri şi de domniţe.

Cât de frumoasă e lumea, Frate Soare, Soră Lună, Frate Vânt, Soră Ploaie,

gândea Sf. Francisc.

Cât de simplu şi plin ar fi timpul nostru dacă am putea vorbi cu păsările şi le-am înţelege glasul...

N-aş mai fi plecat de acolo.

De-am putea trăi împreună numai cu gânduri bune, pace şi prietenie...