The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

marți, 29 mai 2012

pic, pic, pic!

Adică afară, adică noi, in sincron, răciți, răgușiți, muzicanții din Bremen.
Eu vorbesc prin casă în șoaptă și copiii se uită uimiți la mine, Eliza mustăcește, crede că e un joc de-al meu, se pare că le place așa, n-am cum să-i cert nici de-aș vrea.
Al meu zice că am o voce radiofonică. De atâta ploaie o iau razna, ajung să visez bacovian, că plutim pe-o lacustră undeva la vale, pe Bistrița, și ajungem într-un lan, iar eu îi pierd pe ei, cred că de la febră.


Ne întindem ca mâțele, cu șervețelele după noi, chinul lui când îi șterg nasul, parcă îi tai nasul, am făcut o tartă de căpșuni, multe căpșuni, ei nu au vrut, se hrănesc cu linguri de sirop de iederă, și te mirice mâncare. Mama îmi zice să-mi pun la gât sare caldă, sau cartofi sau varză, să beau ceai de ceapă, abia o aud printre lacrimile lor de jale.

Vreau un cer senin, măcar peste o săptămână, când mergem la mare, sper să ne ajute aerosolii de-acolo, să ne-ntoarcem cu plămânii bronzați și cu Nessebarul vizitat.

Sper să (ne) fie (de) bine, să am mâncare bună pentru ei, să fie nisipul cald, auriu, de îngropat piciorușe, de făcut un tunel și-un castel cu scoici albe, numai să nu ne urmărească vremea bacoviană și-acolo, sau vreun cutremur, cum se sperie mama la telefon, dar nu putem fi managerii a tot ceea ce ni se poate întâmpla, nu? am concluzionat amândoi ieri în mașină.

În schimb putem desena frumos lumea din jur, și să o și numim, Ocenel, Ciufulici, Ramsi, și alți dihori, pești, răgușit inventați colorați.


Desenați-mi un cer albastru, albastru, și cumuluși plutitori,
senin ce vreau și-mi doresc!

2 comentarii :

  1. Azi dupa-amiaza, la noi, a fost senin, cu nori albi, plutitori (am uitat cum erau cumulusii, i-am invatat prin facultate :D). Dar cam rece!
    Hai, sa va faceti bine, sa plecati sanatosi in vacanta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrisul tau aici aduce bucurie, mangaiere si imi provoaca amintiri duioase despre copilasii mei. A trecut ceva timp, nu mult, de cand erau ca ale tale minuni, dar pare ca au trecut secole. Fiecare varsta e cu frumusetea si farmecul ei....si inca mai avem de crescut impreuna.
    In legatura cu raguseala, iti dau o reteta sigura.Din cauza profesiei raguseam de doua, trei ori pe an. Reteta am aflat-o de la o colega, ceva mai in varsta si cu mai multa "experienta". Fa gargara cu alcool foarte puternic( eu l-am rugat pe tata sa imi pastreze de la prima distilare a tuicii, intr-o sticluta, alcoolul acela puternic) Cred ca e buna si palinca sau orice de tarie foarte mare(cu cat mai natural, cu atat mai bine,nu spirt). Dimineata nu puteam face gargara, normal, ca nu voiam sa miros in clasa a alcool, dar cum veneam de la scoala, o portie de gargara, apoi seara la culcare inca una. Nu inghiti, decat clatesti gatul si apoi dai afara.Dupa doua zile, aveam iar vocea normala, nu mai trebuia sa vorbesc in soapta sau, mai rau( ca mi s-a intamplat si asa ceva) sa le scriu pe tabla copiilor ce aveam de spus. Sanatate si numai bine!

    RăspundețiȘtergere