spectacol de seară

după cină,

de scos copiii sub salcâmi aliniați și de-acum scuturați

să vedem cum apune soarele

câte puțin, câte puțin, rostogol după deal

până nu se mai vede

 spectacol de seară

simplu, de respirat,

noi aici, lipiți mână lângă mână lângă mână, broscoii mai într-o parte, în veselă orăcăială de noapte bună,

cu miros de ploaie trecută,

de viață trăită astăzi până la capăt

și mâine din nou, și din nou, odată cu Soarele, dragul meu, și al ei, solară zvăpăiată, minunată.

- Eli, dacă n-ar mai veni soarele mâine dimineață? și ar fi numai noapte și frig, cum ar fi?

- nuuu, ai să vezi ce soare frumos o să fie mâine!