Deasupra Moeciului, pe drumul ce duce la Peştera, este un loc de popas. Acolo imi place sa ma opresc, sa ma odihnesc.
Sa cobor în poiana unde intotdeauna intalnesc o turmă de oiţe blânde, cu tălăngi la gât.
Troiţa mea e lângă un mesteacăn foşnitor.
Dacă stau pe bancă nici nu mai ştiu ce se aude clar, frunza copacului alb sau cuvintele lui Iisus.
Aş vrea să fotografiez troiţe la răscruce de drumuri, pe dealuri, troiţe părăsite prin câmpii, prin sate sărace.
Să fac un album şi să-l împart oamenilor buni pe care-i cunosc.
Un Iisus colorat, prăfuit, cu flori uscate deasupra capului, dar mereu cu braţele deschise.
Şi aş fi fericită!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu