Vechea cetate tracă Mesembra (Nessebar) e un loc în care nu poţi fi decât bucuros. Cu ruine, străduţe înguste, case cu acoperişuri roşii, flori la ferestre, biserici vechi, mori de vânt, cafenele şi pescari ce râd cu zgomot şi vorbesc despre viaţă şi despre mare.
Cea mai frumoasă muzică pe care am ascultat-o vreodată a fost in Nessebar, acum câteva veri.
Nu era o formaţie cunoscută, nu era gălăgioasă, nu era deloc lumească si comercială.
Erau melodiile cântate de un bătrân mandolier. Era ceva straniu şi hipnotizant. Ca şi ochii lui negri care m-au privit tot timpul cât a cântat. De parcă îmi cânta mie.
Printre cuvintele lui slave am înţeles că melodia era despre vară (liato, leto). Despre vara mea eternă.
El mi-a dăruit muzica perfectă pentru verile mele. Eu i-am pus timid doar câteva leva în pălărie.
Încă mai există solstiţii de vară, încă mai există muzicanţi fericiţi şi uitaţi prin cetăţi vechi.
Încă mai putem fi bucuroşi!
Cea mai frumoasă muzică pe care am ascultat-o vreodată a fost in Nessebar, acum câteva veri.
Nu era o formaţie cunoscută, nu era gălăgioasă, nu era deloc lumească si comercială.
Erau melodiile cântate de un bătrân mandolier. Era ceva straniu şi hipnotizant. Ca şi ochii lui negri care m-au privit tot timpul cât a cântat. De parcă îmi cânta mie.
Printre cuvintele lui slave am înţeles că melodia era despre vară (liato, leto). Despre vara mea eternă.
El mi-a dăruit muzica perfectă pentru verile mele. Eu i-am pus timid doar câteva leva în pălărie.
Încă mai există solstiţii de vară, încă mai există muzicanţi fericiţi şi uitaţi prin cetăţi vechi.
Încă mai putem fi bucuroşi!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu