Am cunoscut un băieţel minunat. Şi tare vorbăreţ.
În câteva minunte mi-a spus toată viaţa lui, ca un om mare.
Şi-ar fi vândut bine cartea dacă era publicată. Avea un har de a povesti încât m-a cucerit. Ridica mâinile în aer, se întrista, rădea, îşi accentua cuvintele ca un adevarat actor.
Şi el nici măcar nu ştia ce farmec are.
Nu-i place vaca lui, mereu scapă din lanţ şi trebuie să meargă s-o caute devale, îi plac oiţele, dar nu toate, are o oiţă preferată. A terminat clasa a patra, îi place la şcoală, e supărat că nu ştie dacă o să mai aibă şi anul viitor învăţători, că a avut 11 până acum. Niciunul nu rămânea la şcoala din sat.
Lui i-a plăcut de o învăţătoare, dar a plecat de la ei, că s-a certat cu directorul, care-i cam rău, iar altă doamnă a intrat în concediu că avea copil mic.
Mai are 3 fraţi.
Ştie exact câţi ani are fiecare şi ce diferenţă este între ei. Mi-a zis diferenţa în ani, luni, săptămâni şi zile.
Am luat premiul de excelenţă la matematică! Îmi place cel mai mult matematica!
Nici nu avea şireturi la papuci, dar avea un zâmbet curat şi o minte sclipitoare.
A ţinut un miel să se joace Eliza cu el, iar eu i-am dat nişte fructe.
Să creşti mare, copil frumos!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu