Mama nu obişnuia să discute cu noi, să ne întrebe ce facem, cum ne simţim, ce simţim...toată grija ei era să ne ofere camere curate, aerisite, haine şi feţe de pernă proaspăt spălate, mirosind a fier de călcat, a căldură. Credea ea că aşa ne arată cât de mult ne iubeşte.
În camera mea, în fiecare an de Sânziene îmi punea câte un bucheţel galben pe masă. Iubeam sărbătoarea asta din mijlocul verii. În toată dolescenţa mea, de Sânziene, mama avea grijă să umple o ulcică din lut cu flori, să aerisească şi să lumineze camera.
Asta făcea cât o mie de cuvinte întrebătoare, asta era mângăierea ei tăcută.
De atunci, mereu îmi cumpăr flori galbene şi mi le aşez într-un colţ al camerei.
Bunica mea îmi zicea la mulţi ani de Rusalii, venea cu flori din grădina ei, bătea în uşa apartamentului nostru şi striga din uşă: La mulţi ani, Rusană! Aşa credea ea că Roxana se sărbătoreşte de Rusalii şi eu am crezut-o multă vreme.
Azi, odată cu naşterea Sf. Ioan Botezătorul se prăznuiesc şi părinţii acestuia Elisabeta şi Zaharia.
La mulţi ani, Eliza mea dragă!
În simplitatea lucrurilor stă toată dragostea noastră şi toate amintirile noastre!
la multi ani si de la noi, draga Eliza!
RăspundețiȘtergereImbratisari.
La multi ani, Eliza!
RăspundețiȘtergereCe mult conteaza gesturile mici din copilarie! Mama punea mereu zambile rupte din gradina, primavara miroase a zambile pentru mine. Iar de Paste, tata punea un cub de pamant cu iarba in prag. Ma intreb daca voi fi in stare sa-i las copilului meu amintiri de genul asta...
si La multi ani Rusana:)
La multi ani, mama si fiica, amandoua la fel de frumoase si de luminoase. Sa ramaneti asa.
RăspundețiȘtergerePe mine ma inspiri, tot ce scrii imi merge la suflet, de imagini, ce sa mai spun! (trebuia sa spun odata si-odata si asta).