Vă mulţumesc pentru cei 4 ani petrecuţi cu mine. Mi-aţi fost ca un părinte bun, m-aţi ascultat şi m-aţi îndrumat, m-aţi pregătit pentru ce va fi mai departe. Vă respect tare mult.
Mereu am emoţii când mă despart de cei de clasa a 8-a. De parcă ar pleca în lumea mare copiii mei.
Îmi sunt tare dragi. Acum, la sfârşit, ne-au spus vorbe frumoase. Şi le-au şi simţit. Ei nu fac nimic forţat. Sunt generaţia care-şi dă pe faţă antipatiile sau simpatiile. Fără ocolişuri.
Când am fost ca ei, am învăţat texte de laudă şi le-am rostit cu dicţie. Nu le-am simţit.
Copiii au dansat 7 ore pe ceas. Desculţi. Sârbe şi hore. Abia le-am ţinut ritmul. Colega mea zicea că sunt crescuţi în bătătură, nu ca noi în balcon, la bloc.
Să zburaţi uşor!
Aşa cum aţi şi învăţat 4 ani, aşa cum aţi dansat...
Veţi rămâne ca o fotografie blurată în amintirea noastră, numai zâmbete şi suflete. Alţii vor veni după voi, alte vieţi, alte prietenii.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu