cealaltă profesie...dendrolog

Parcul dendrologic de la Hemeiuși este un basm. Adevărat.

Cu sute de arbori, alei drepte, întortocheate, un lac cu sirene și-un castel. Castelul rosu.
Platani cu fructe rotunde pe cerul albastru, chiparoși, brazi, stejari roșii, aluni galbeni, plopi și mesteceni, japonezi, americani, de toate soiurile, vechi, bătrâni, foarte înalți, cu tulpină de ascuns toți patru pe după ea și nu ne găsești.

Aici s-a filmat Dumbrava minunată cu altă Lizucă și-un Patrocle.

 Păsări și iar păsări, sute de păsări. Dacă taci, le auzi.

Toți 3 liniște și pâș, pâș, doar pașii nostri.
Ghetele ei galbene înainte. Andrei gângurește ca să adoarmă de aer curat.

N-am mai văzut de mult atât frumos la un loc. Cu arcade de verde, cu tufiș ascunziș, copăcei și copaci uriași, aliniați, și căsuțe de pițigoi galbeni pe burtă. Pițăgăială de aprilie. Ca o simfonie.
Gălăgie de viață.

Dar mai ales magnoliile. Dragele mele. De te urci cu scara să le miroși. Mirosind de departe, de amețit pe sub ele, albe și roz și albe și roz, liliachiu prin aer.

Mama, asta e floarea mea preferată,
de agățat în păr negru, prințese prin iarbă, alergându-ne, bântuind mama-fiică ruinele roșii. Detalii desenate în piatră. Joacă.

Tată fotograf și Andrei splendoare în iarbă.

Momentele mele adunate să mă încânte, ca la un concurs, care pe care, florile, castelul vechi sau copiii, acum toate împreună, amețitor peste mine și pentru mine. Într-o zi de aprilie21.

De simțit viața până în adâncurile ei. Rădăcini, tulpină și ramuri spre cer. Alb, verde, poiană, îmbătare.

Azi am trăit!

DA. AM TRĂIT!