Caii sunt preferații ei. Azi am fost să-i vedem. Clubul Decebal de hipism are cei mai frumoși cai. Albi, negri, pătați, cu medalii, cu nume frumoase, uriași și blânzi. De ne-au plăcut și nouă și i-am mângâiat și alintat. Eliza a călărit, era emoționată, o simțeam de pe margine, a vorbit cu instructorul despre cai, ce știe ea, câte știe ea, cred că-i bătea inima ca-ntr-un galop acolo sus.
Andrei i-a făcut galerie încântat și a clicăit din buze, cla, cla, cla, adică așa merg caii.
Pe lângă cai, iepuri și câini, am întîlnit pisici. Multe. Ieșeau de peste tot, pisici pe garduri, la ferestre, pe sub leagăne. Bucuria lor, le-au fugărit și le-au mangaiat cât au vrut, asta ca să-și verse frustrarea că nu se pot juca cu pisica lui mamaie care e rea și-i zgârie. De câte ori întîlnim o pisică pe undeva, Eliza ne întreabă înainte: asta e blândă? nu zgârie? dacă e blândă, apoi nu mai scapă din mâinile ei.
A fost o zi împlinită.
A fost și Ziua Pământului. Am trăit-o afară.
Ei fascinați de animale, noi relaxați la un ceai cu lămâie, reviste mondene, și zâmbetul copiilor noștri. Toate într-un saloon dintr-un hipodrom cocoțat pe un deal,
de unde se vedea Bacăul în vale,
norii albaștri deasupra
și păduri albe departe, în spatele nostru.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu