despre basme si balauri,

Ca tot e Sf. Gheorghe, cel care s-a luptat cu balaurii si i-a biruit.









































Balaurii mei ma biruie mereu.















































Au ochii galbeni, luciosi si ispititori. De n-ar fi o herghelie, ar fi usor, da-s multi si fiecare e fioros in felul sau si-mi trebuie cate o sulita potrivita pentru fiecare. O tolba plina, ca un razboinic adevarat.




































Nici nu-i mai numar, ma inconjoara din toate partile, de ma clatin si eu si calul meu viteaz. Balaurul egoismului, al nepasarii, al barfei, al lenei...ehei...si multi altii!












































Azi la scoala, la clasa a V-a, discutand despre basm, doi baietei au cugetat in capusorul lor:





















-Vedeti, doamna profesoara, ce usor e sa traiesti intr-un basm, stii ca totul se termina cu bine...
-Da, dar personajul nu stie ca se vor termina cu bine peripetiile lui! (i-a raspuns un coleg)






































De-am putea sti dinainte ca toate vor fi bune si fericite, am actiona altfel poate.