Cand nu doarme Eliza la pranz ziua are 30 si ceva de ore nu 24, asa o simt. Trezite de dimineata, trebaluit amandoua prin casa, uitat la desene, jucat, citit, facut mancare, mancat, vopsit oua si tot nu-i obosita ca sa doarma la pranz. Asa ca dupa ce-am tipat la ea (cu niste nervi cat saptamana mare), am renuntat, mi-am mai facut o cafea, i-am facut din 2 miscari o palarie si am invitat-o la un ceai imaginar. A fost in culmea fericirii.
A plouat azi toata ziua, mesteacanul din gradina noastra are frunzulite deja.
Ce bine era candva...cand aveam tiiiimp, mergeam la denii si ma intorceam fluierand de liberate, bucurie, tinerete! Eheee....!
Si ca sa-mi treca de tot nervii nesomnului ei, am pus-o sa-si stranga de prin toate cotloanele sufrageriei animalele ratacite si sa mi le adune pe toate pe masuta. Le-am inventariat, scris pe raboj si pozat. Ca sa stie posteritatea cu ce jivine am convietuit toata iarna.
Azi, la pranz, in pat amandoua:
eu: - hai, zi-mi tu o poveste ca sa adormim!
ea: - bine! da nu domim!
ea (plangand): baba aie o gainaaaa..........
p.s.
in seara asta, tati, intors de pe drumuri lungi:
- Ce faci, soldat? iti dam diploma ecaterina teodoroiu (pentru supravietuire pe frontul de lupta mamicesc)!
Sunteti amândoua niste DULCI!
RăspundețiȘtergerepentru mine este un fel de miniconcediu când vin sa citesc pe blogul tau Roxana draga :)
Sarbatori fericite!
sarbatori cu lumina si voua, draga Carmen!
RăspundețiȘtergere