De cand Eliza rade si plange in somn, ne-am dat seama ca e pe taramul viselor.
Intr-o noapte a plans tare, am vorbit cu ea, n-am reusit s-o trezesc, s-a linistit de la sine.
Studiile spun ca daca vorbeste sa-l intrebi pe copil ce a visat. Dimineata mi-a zis foarte clar si serios ca a visat un peste, cae o papa pe buda (bunica). Ciudata asociere, nu stie ce e ala bau-bau, nu o speriem cu asa ceva, nu ii este teama de intuneric sau de alte bazaconii.
Si totusi are nopti, rare, in care viseaza urat si plange. Nu e destul de mare ca sa-i explicam ca e doar un vis, ca il poate controla, ca nu-i face nimeni rau, ca mama si tata il iau de coada pe dragonul cel urat si-l inchide intr-o groapa adanca, adanca.
Sunt tone de cantece pentru adormit, aromoterapii si alte iscusinte care sa te duca mai usor in lumea lui Morfeu. Pentru adulti e usor.
Pentru copii de 2 ani ?
Copiii incep sa viseze de la cateva luni si se accentueaza in jurul varstei de 3 ani. E normal sa viseze. E teama si lupta ancestrala care se zbat in om. E timpul cand subconstientul prelucreaza informatiile de peste zi. Copii intre 1 si 3 ani trebuie sa viseze ca sa-si inteleaga temerile si dorintele, frustrarile pe care le au peste zi, cand incearca sa descoepre tot mai mult lumea.
Cineva imi spunea sa nu-i spun doar povesti cu zane si printese (stiind latura mea lirica, excesiva), nu-i povestesc doar despre alba ca zapada dar mi-am dat seama ca nu-i inca timpul pentru povesti moralizatoare. Cand am cantat trei iezi, cucuieti cu vocea lupului, a plans muult, iar cand am fost la teatru de papusi cu scufita rosie se cuibarea in mine sa nu vada papusa-lup.
Stiu ca nu pot s-o tin intr-un glob de sticla in lumea reala, cu atat mai putin in cea a visului. Mi-am dat seama insa ca e important sa fac tot ce pot si sa fiu atenta la ce material pentru vise ii dau in timpul zilei, sa nu mai tip la ea, sa nu ne mai certam, vai de noi, in fata ei, sa nu mai aprind televizorul de-aiurea, sa nu…sa nu…ca…cine stie ce transformari au loc in capusorul ei si ce iese din seratarasele subconstientului.
Asa ca adormim cu povesti simple, frumoase, da, deocamdata cu stelute, oite, ursuleti…si alte personaje diminutivate, o sa aiba timp sa stie de babe cloante si dragoni cu limbi despicate.
Se zice ca visam 6 ani din viata, daca se pun cate 2 ore de vise pe noapte.
Sa speram ca vor fi cat mai putine nopti invadate de monstri care nu au leac!
Mi-e teama totusi ca nu putem goni visele urate. Eu i-am spus Evei sa nu se mai apropie de cainii maidanezi care o pot musca. In consecinta, intr-o noapte plangea in somn, si striga "mars, mars, caine, nu ma musca, te rog, te rog". Dimineata si-a amintit ca a muscat-o un caine rau si de atunci povesteste oricui cum a muscat-o pe ea cainele 'uite d-aici de piciorusul meu'
RăspundețiȘtergereAsa e, Adra! am citit patania Evei din vis, sa speram ca vor fi cat mai putine cosmarurile lor!
RăspundețiȘtergerecica functioneaza si la ei ca si al adulti, daca esti stresat visezi mult si urat, daca ar fi asa, am putea elimina o parte din uratenia somnului chiar noi, io stiu...om incerca si-om vedea!
pupici!