Leapsa cu jucarii

primita de la mama Evei


















Nu am fost un copil mofturos, m-am jucat cu ce-am avut, poate si de asta ai mei nu s-au sinchisit sa-mi ia jucarii pompoase. Am fost copilul peşte potrivit descrierilor horoscopice de azi, adica: mai mult visator, nepretentios, care se poate juca cu orice.








Ce-am avut si n-am stricat am impartit cu fratii mei.









Am jucat jocurile clasice din perioada pre89. Eram tare la Pacalici, Maroco, Piticot, Remi si alte joculete pe care le jucai stand cu fundu` pe scarile reci de pe casa scarii.






Imi placea vara cand ieseam toata copchilaraia blocului cenusiu si comunist si ocupam intreaga intersectie, jucam tara, tara, vrem ostasi, trecea un print calare, tarile (si mereu alegeam Cuba, mi se parea ca suna scurt si exotic), ratele si vanatorii, ata, flori, fete si baieti si altele. Cand ploua, era bucuria noastra, strada se umplea cu apa si inotai cu picioarele goale prin mica venetie maronie. Nu mai stateau ai nostri sa se panicheze de giardii, micoze si alte prostii.





Fiind fata, m-am jucat pe patura, normal (sau pe pres, daca nu te lasa mama sa iei patura cea buna din casa) si faceam hainute papusilor, mancare din frunze si noroi si ne certam cu baietii ca ne calcau patura (casa) sau ne suflau cornete in par.















Jucarii n-am avut multe, le tineam pe toate intr-o valiza maro de armata, de-a tatalui si cand le rasturnam in casa, ieseau si vreo doi gandaci de apartament (yeah) pe langa papusi dezmembrate, cauboi, masinute si nu mai stiu ce.










Cand parintii erau la munca, inventam jocuri, faceam corturi din scaune si pături sau trenuri, aveam o casuta fermecata sub fotoliile din hol si ne ascundeam acolo, aruncam de la balcon, etajul 2, tot ce ne trecea prin cap spre hlizeala copiilor de jos, insiram pe masa cuscusii din lapte...



























Tin minte ca visam sa am o papusa mareee. Nu-mi placea cand ma duceau ai mei in vizite, verisoara mea avea pe biblioteca o colectie de papusi mari care aveau pe cap coronitele ei de la premiul intai. Si eu luam premiul intai dar coronita mea ajungea la gunoi dupa un timp. Daca mergeam la ceilalti verisori, dadeam peste diafilme, chitara, muzicuta, cub si cand ajungeam acasa eram amarata foc ca nu le am si eu.


















Din categoria jucariilor gen perii de haine, eu am avut carligele de rufe. Cat am stat cu strabunica mea la casa, eram innebunita dupa carlige. Le agatam in copaci, pe sarma de rufe sa le miste vantul sau le puneam pe o sfoara si-mi faceam margele ca indienii.









Daca am nostalgii dupa vreo jucarie?


Nu cred, in schimb as mai vrea sa ma plimb avand cosuletul meu alb din plastic...cu floricica (tot din plastic) pe lateral. Si poate mai stie cineva pe unde e papusa mea, tip Aradeanca, blonda, tunsa scurt de mine, fara un ochi si mazgalita cu pixul. O chema Alina.




























Sunt curioasa Mari ce jucarii avea, ca a copilarit tot in dulcea Moldova...