Oare de ce mi-e teamă?
Încep să am coşmaruri.
Trimite-o într-un colectiv, o să fie sălbatică dacă stă numai acasă! Trebuie s-o dai la grădiniţă, aşa e normal! Tu nu vezi, e precoce, ştie unele şi altele, o să se acomodeze repede. Lasă, o să-i placă acolo...
Pe de altă parte, aud sfaturi de genul:
Să n-o dai la grădiniţă, o să răcească tot timpul, o să vină acasă cu capul spart, o să plângă după tine...acolo e ca o junglă...
Aş vrea să ne facem grădiniţa acasă, să fiu gen homeschooling mom, waldorf mom, onlyformydaughter mom...of!
N-am cum!
Ştiu că educatorii sunt depresivi, cu leafă mică, doar sunt în acelaşi sistem de doi lei.
Ştiu că o să răcească, o să cadă, o să fie frustrată că cei din jur n-o s-o înţeleagă şi eu n-o să fiu acolo, ştiu că o să plângă, o să stea bosumflată şi sălbatică într-un colţ...ştiu că o să mi se rupă toate sufletele de dor şi de întrebări dacă e bine sau nu...dar...
mergem la grădiniţă.
Ori rezistăm sistemului şi rămânem acolo să desenăm, să batem din palme şi să facem serbări gen fulg de nea...ori fugim, asta ca moştenire de familie, unchii Elizei erau legaţi de scăunel să stea la cămin şi fugeau cu scaunul după ei.
Om vedea!
Până atunci, ne bucurăm de vară.
Împreună.
Libere şi fără program!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu