Mi-am dat seama că e o eliberare a spiritului să locuieşti la casă, pe pământ, să lucrezi pământul, să ieşi dimineaţa în cerdac şi să respiri aer curat în timp ce-ţi bei cafeaua.
Cât am stat în Iaşi m-am simţit parcă mai bună, mai plină de viaţă şi de energie.
Aş fi făcut mai multe fotografii pentru jurnalul nostru rural...de nu mi s-ar fi topit aparatul de atâta caniculă.
Sau de nu mi l-ar fi mâncat de viu roiurile de ţânţari.
Cu siguranţă, Eliza a simţit din plin libertatea vieţii tihnite de la curte.
A învăţat o rugăciune nouă de la bunica şi a renunţat de tot la pamperşi.
Zice că e fetiţă mare.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu