prinşi împreună

Staţi mai aşa, să vă prind împreună! 

ne spunea Eliza aseară când ne făcea poze cu telefonul, noua ei pasiune. 

Adică să ne prindă unul lângă altul măcar seara şi măcar în weekend, mamaşitata, entitatea ei de alintare şi de supravieţuire. Şi click, un flash de bliţ în ochi, noi doi zâmbitori, iar ea mulţumită, plecând să caute altceva de pozat.

Un click ca acum 13 ani. La fel. Staţi împreună să vă fac o poză! prima noastră fotografie, făcută de Aşha, o fată simpatică din Slovenia.
Eram în Apuseni, eu într-o tabără de poezie, el c-un grup de speologi pe la Cetăţile Ponorului şi hai cu noi să vezi o peşteră, şi-am mers, deşi nu-l cunoşteam, nu-i cunoşteam bine, iar pe drum ne-au pus slovenii ăia să le cântăm imnul nostru de stat, că erau curioşi cum sună, dar nu oricum, solemn, sus, cocoţaţi pe-o buturugă, în pădure, şi vară, şi fără hihihi, să cântaţi serios, apoi fotografia Aşhei. El cu rucsac, ochelari, şi dejaluleadupămine, eu cu ie, sălbatică şi încercând să vorbesc în engleză.

Aseară am fost în oraş fără copii. La o ceainărie unde s-a cântat folk.

Am vorbit despre noi, şi cum stăteam pe canapea eu cu capul pe umărul lui, ca îndrăgostiţii, am râs, că nu ne era la îndemână să mai stăm aşa, că parcă am fi actori într-un film care nu-i al nostru, al nostru e altfel, zi de zi: motooor! dubla unu, creşteţi copiii, dubla doi, staţi cu copiii, dubla trei, atenţie, copiii!, acţiune, dramă, sf., fantastic, de toate la un loc.

Dar ne-am simţit bine în filmul de aseară, cu ceai Buddha`s Inspiration, cu timpul nostru compromis pentru câţiva ani, că mă bucur că-l am pe Andrei, că am un băiat, că acum 4 ani mergeam la spital s-o nasc pe Eliza, că mi-ar fi plăcut să cunosc pe cineva care să-mi cânte la chitară, dar îţi cânt eu la muzicuţă, muzicuţa nu-mi place, e neserioasă, că vioara e tristă, că e bine că ne mai ajută mama, că am vrea să vedem iar Italia la vară, după ce-i ducem pe ei la mare, despre universuri paralele, şi găuri negre, şi găuri de vierme, şi noi mai bătrâni printre atâţia tineri folkişti, despre iarnă, cum n-aş fi putut locui în Canada, aş fi fost mereu deprimată, despre guvern, despre Huston, drogată, despre alte şi altele.

Stay closer, to take you a picture! ne-a zis Aşha acum mulţi ani, a picture pe care noi n-am mai văzut-o. Dar ne-am imaginat-o. Poate dacă nu cântam Deşteaptă-te, române! acolo sus pe buturugă...n-am mai fi acum aici, Andrei şi Eliza n-ar mai fi fost. Poate alte porţi s-ar fi deschis, şi-am fi ales diferit, un alt univers, paralel, altul, cu alt timp, alt film.

Dar ne e bine aşa cu noi doi. Putem fi cum suntem cu-adevărat, reali, cu bune şi rele.
Cu bunele şi relele noastre de zi cu zi.

Fă-ne o poză, Eliza, uite stăm aproape unul de altul, mamaşitata!