The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

marți, 10 aprilie 2012

Raport. La sfârșit și început de drum.

Despre Eliza
E răcită de la o înghețată, nu de oricare, musai de vanilie, cumpărată vineri în parc, de parcă nu mai mâncase înghețată o viață, acum, na, poftim, poftă bună la roșu-n gât, cu tuse și indispoziții, numai bune de adăugat la programul nostru zilnic, la căruța deja încărcată, plină acum și cu febră și muci și mai ales tuse, cum îi stă bine unui om gospodar.
În rest, dacă nu e bolnavă e un deliciu pentru fratele ei mai mic, e lumea lui, model de urmat în orice, mai ales la țipat, fac vocalize de tot felul și măscării, de nu mai știi cine pe cine întrece.
Îi arată lumea. Interogativ. Exclamativ. Mă imită pe mine și spune de 2 ori neapărat. Uite, Andrei, cățelul? Cățelul!
Vezi? Copacul? Daaa, copacul!
Visează, o simt noaptea cum se ceartă prin somn, se foiește, acum și cu febra sub pernă. Vrea să stea mereu lângă mine, mai ales la bucătărie, se cocoață pe-un scaun și mă întreabă: pot să te-ajut cu ceva? și-apoi mă ajută. Îi dau treburi ușoare, de făcut clătite, de întins dulceața pe ele, de dus hainele spălate pe pat. E încântată, se dă rotundă în fața lui Andrei, că ea e mai mare, adică cea mare.
Mi-a zis odată serioasă: mamaaa, dacă ești supărată, îmi spui mie ce ai, da? Am râs pe sub buze, i-am promis c-o să-i spun, draga mea, ești omul meu de încredere!
Despre Andrei
Are 6 dinți, ieșiți cu greu, de parcă de când îl avem numai asta știe să facă: dinți. Mă alintă, el pe mine, mă mângâie pe față cu drag, mă trage de păr, mă caută de dinți ca o mamă de dar. Acumulează în fecare zi. De toate. Vrea să stea numai în picioare, e o mare ofensă să-l mai pui culcat sau în fund, vrea să meargă, să dea cu piciorul în minge, să urce pe biciclete, trotinete, tractoare, să se dea în leagăn, să fugărească pisicile din fața blocului. Parcă știe cum să epuizeze și să seducă o femeie, echilibrul perfect, n-am cum să-i rezist.
Despre Lucian
A trebuit sa cumpere un calculator nou, cel vechi a crapat pur si simplu. Cand e sa se strice ceva prin casa, se strica in lant, in serie, asta ar trebui sa fie o lege-a lui Murphy, noi am testat-o, de parc-ar fi trecut tornada defectiunilor pe aici, becuri, telefoane, cani, de toate. Si-a luat un hard nou, si-a pus windows 7 si screensaver cu Japanesse art, e multumit.
Desi in adancul adancului e destul de stresat, ca si mine, de ce viitor o s-avem, cum o sa ne fie, pe unde vom ajunge, poate plecam din tara. Cand plecam, cum plecam.
Despre mine
Exact acum un an mă internam în spital, iar dr. Gunea a scris un articol despre operația de colecistită pancreatită la o gravidă în luna a șasea, adică eu.
Atunci, în acele zile, am întâlnit oameni buni. Anestezistul meu, câteva asistente, câțiva prieteni. După 10 zile de re-animare m-am întors acasă schimbată. Mai cu poftă de viață, foame de viață.
Nicio carte de selfdevelopment, nicio teorie fizică, metafizică nu te învață ce-i viața mai mult decât apropierea de boală și de moarte. Aia e lecția ideală a unui profesor ideal. Și are loc o schimbare. De parcă ai fi fost pe drumul Damascului, te transformi în alt om.
Acum sunt bine, mă sperie boala și știu că doar regimul mă ajută, dacă nu-l respect, îmi e rău, un rău urât. Pe lângă regim, mă ajută tot ce-i frumos, ieșirile noastre, momentele noastre împreună, ăstea-s placebo meu, vindecarea mea.
Vreau un Paște liniștit. Vom sta cu copiii acasă, vreau ceva simplu și în meniu și în trăiri. Nu mai am aparat foto, parca imi lipseste ceva, niste maini secrete pe care le aveam si nu le mai am, dar e o lectie, de invatat sa traiesc fara obiecte, fara a depinde de ele.
Aș vrea o pauză.
Avem de plănuit, de mutat sau de stat, de hotărât cum și unde să mergem, pe care drum, și care-i mai de folos pentru noi, pentru copii. O să fac o pauză și de blog, blogul meu, peretele meu de scris, mâzgălit, pus pozele de peste zi. Ierbarul meu de plante culese pe drum, amintirile noastre ca familie.

Acum ceva timp nu-i mai vedeam rostul, mi se părea totul o zădărnicie, dar am mai scris. Și mă mir uneori dimineața când văd deja vreo 50 de accesări de pagină. Cine intră? Cine mă citește? De ce? Nu am sfaturi, nu  e un blog de parenting, nu fac reclame, recomandări, nu am lepșe, nu am premii așa cum îi stă bine unui blogger adevărat, și totuși unii vin să-mi citească amintirile. Ce se așteaptă să găsească? Când e atât de banal, de intim, de familie normală în stări și trăiri, fără nimic spectaculos, cu fraze cuminți, repetitive, alambicate, cu sau fără diacritice, cu sau fără importanță pentru alții, ușurele, ca niște compuneri de copii slabi, despre cum și-au petrecut ei zilele, vacanțele.

Așa l-am și vrut. Simplu, neîncărcat, ca o relaxare, doar ca să nu uităm unele și altele. Și așa am cunoscut prieteni fumoși, dragi, de suflet: Alina, Aurelia, Adra, Mari, Carmen și mulți alții. A fost o experienta de prietenie!

Dar am nevoie de timp. Suntem într-o mutare a vieții. Într-o schimbare, e important acum ce alegem. Cum alegem.

Voi mai scrie. Cand voi putea. Pentru ei.

10 comentarii :

  1. Sa stii ca si pe noi tot o boala ne-a schimbat! D-aia urata!
    Va doresc intelepciune, sa luati hotararile potrivite si sa va fie bine! Intotdeauna e loc de mai bine!
    Si sa ne mai povestesti despre voi, cand ai timp si dispozitie!
    Imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne-ajuta!

    Sa fie un ragaz cu folos!

    Si, de vreme ce te intrebai de ce intrra aici necunoscuti sa arunce priviri indiscrete, sa stii ca eu, una, o fac ca sa ma vindec de spaimele mele in fata vietii, sa ma incarca de frumusete si bine, ca si cum as privi un film frumos. Ma ajuta foarte mult sa capat incredere in mine, vazind ca oameni sensibili si buni traiesc pur si simplu fericiti (desi cu siguranta au si ei grijile, supararile si necazurile lor, dar le duc pe toate cu o stare de bine care mie-mi lipseste si pe care o vad asa, ca pe o utopie, ca pe ceva strict imaginar...)

    Te imbratisez cu mii de multumiri pentru toate notele fulgurante din jurnalul fericirii.

    Paste fericit!

    RăspundețiȘtergere
  3. de ce nu te-ar citi lumea? daca nu voiai asta, scriai doar pentru tine si pentru copiii tai, sa se lumineze atunci cand vor creste si vor intelege; dar scrii frumos, faceti activitati frumoase, sunteti plimbareti, de ce sa nu invete si altii cum trebuie traita viata, de ce trebuie sa se bucure, ce trebuie sa faca un om fericit; sunt multi, nenumarati, numerosi, cei care poate au aceeasi viata ca a ta, ca a mea, ca a ei, ca a lui, insa nu au timp, nu au chef, nu le vine in minte, sau nu stiu sa astearna totul in randuri, pur si simplu o traiesc sau citesc pe altii, sau poate si scriu, dar pentru ei sau nu stim noi unde sa-i cautam.
    Toate se fac cate un pic, asa cum ne aranjam si noi casuta, nu putem tot deodata, cel putin nu noi, intai te gandesti, apoi te asezi, apoi traiesti cum ti-ai asezat. Putin cate putin: cand ai chef, citesti, cand ai timp, scrii, cand ai placere, ti-o faci, cand te bucuri, esti alaturi de ai tai, cand simti nevoia, imparti si cu altii.
    Te pup

    RăspundețiȘtergere
  4. drum bun sa alegeti!
    si sa mai treci pe aici...

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga mea draga
    O sa-mi lipsiti, voi, frumosi, sunteti ca un drog - mi se insenineaza privirea de cate ori imi apare in reader postare noua de la tine, despre voi.
    Sa va fie bine si armonie cat lipsiti (de aici).
    Sarbatori minunate!
    Imbratisari cu toata dragostea.

    RăspundețiȘtergere
  6. M-am regasit sufleteste in preocuparile materne si mai ales in decupajul optimist al realitatii, probabil prin prisma profesiei comune.Am citit acest jurnal ca pe o carte cu picto-poeme...am aflat culoarea, ludicul si frumusetea unui suflet puternic, curajos.M-am bucurat de fiecare postare...m-am simtit mai putin nesigura, poate mai fericita si am putut vedea mai limpede in ochii propriului meu copil...
    Cu admiratie,
    Oana

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga prietena,

    Eu intru zilnic si ma incarc din vorbele tale! Si mai am doua prietene bune, de suflet, care mi-au multumit recent pentru ca prin mine te-au gasit si ele :) Nu te superi, nu? Sunt mame, ca si noi, oameni, ca si noi, cu zile bune si zile proaste, cu nevoie de incurajare, cu dorinta de frumos. Atat. Iar tu oferi din frumosul vostru atat de mult, tuturor!
    Voiam doar sa-ti spun ca imediat dupa Paste cred ca ajung pe acasa. Si vreau un nr. de telefon, sa te sun. Poate cumva, inca nu stiu cum, strecuram o intalnire.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sărbători luminoase, pline de speranţă şi voie bună!
    Să aveti parte de un Iepuraş darnic ;)
    Îmbratisari de pe meleaguri bavareze :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Hristos a inviat! Sa aveti un Paste fericit si linistit!
    La fel e si la noi, Filip vrea sa stea numai in picioare, nici gand de stat lungit, macar in fundulet.
    Cat despre Eliza, multa sanatate, sa se faca bine cat mai repede, stii ca nu se raceste de la inghetata, a luat vreun virus/bacterie.
    Sunt onorata ca ma regasesc pe lista de prietene, eu sper sa mai scrii, pentru ca o faci foarte frumos si mi-e drag sa citesc despre voi

    RăspundețiȘtergere