31

Sunt la mijlocul vietii. Nu vreau sa ma uit inapoi. Ma simt ca in copilarie cand reuseam sa prind si eu bicicleta fratilor mei si sa merg prin cartier. Pedalam , pedalam, eram libera! Inconjuram cateva blocuri si uitam de tot ce-i in jur.

Am cateva riduri, am cateva regrete, am cateva defecte….dar am si dooor de toate cate nu le-am facut, de locuri pe care nu le-am vazut, dor de toate zilele ce vor veni. Am o fetita care-mi umple zilele, iubesc un barbat tandru si linistit, am cateva prietene bune, am frati si parinti.

Nu sunt cum ar trebui, depind de vreme si de zambete, ma incapatanez si ma intristez usor…dar iubesc viata, culorile ei, copiii, vara, muzica buna, poezia.

Sunt eu la 31 de ani.