de când ai plecat, Eliza are o inimă a prieteniei, într-o parte poza ta, în cealaltă parte un ponei, uneori când ieșim își agață inima prieteniei la gât, o deschide și-o închide pe drum
nu vrea antibiotic, zice că se va face singură bine, sau că o s-o ajute caii ei, nici n-o mai chinui, o las în pace, deși sunt zile grele pentru amândouă
aseară, fetițele mai mari de la bloc își făceau poze cu telefonul sub umbrela pe care i-o desenasem eu Elizei; aș vrea să adun toți copiii sub o umbrelă a copilăriei fericite... fără lacrimi și-mbolnăviri
Lumina iubirii lui Dumnezeu nu poate fi văzută decît prin lacrimi, altfel ea ne-ar orbi.
Lumina iubirii lui Dumnezeu nu poate fi văzută decît prin lacrimi, altfel ea ne-ar orbi.
Ce poze frumoase! Si ce frumos povestesti!
RăspundețiȘtergereImi inchipui cat de greu e, dar totusi Eliza ar trebui sa faca tratamentul, nu crezi? Si asa e micuta, slabuta, sa nu-ti faca vreo complicatie...Zic si eu. Nu ca n-as crede ca se poate face bine si fara antibiotic, dar eu-s mai fricoasa de felul meu :)
Mami de Ilana
Imi place la nebunie umbrela! Si pisica! Si cum scrie pr. Savatie!
RăspundețiȘtergereCum se mai simte Lizuca? Sanatate multa copilasilor!