umplem vara de culoare și de joacă, asta ca să ascundem lacrimile din colțul ochilor, nevăzutele
de le-aș lua zeci de jucării scumpe, și au destule, tot nu s-ar distra cum o fac cu jucăria făcută de mine, o bucată de cârpă cusută și înveselită pe mâna mea, aia le place, o cutie de carton în care te plimbi, aia e bună, niște sâmburi de caise pictați în verde sunt omizi sau crocodili pe asfalt, sau frunze,
cât de puțin vor ei ca să fie fericiți
azi în parc erau mulți copaci rupți în furtuna de ieri, copaci groși, înalți, nici nu mă gândeam că pot fi doborâți la pământ...
cât de semeț să te crezi și cât de adânc înfipt în pământ, dacă un vânt te poate rupe de la mijloc, copacule, omule?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu